Academia Română, Filiala Cluj-Napoca
Institutul de Istorie “George Bariţ”, Departamentul de
Cercetări Socio-Umane
Studii şi cercetări din domeniul ştiinţelor socio–umane,
vol. 9, 2002
Traian Herseni şi “Gând Românesc”
Traian
Herseni et “Gând Românesc”
Traian Herseni a été un réprésentant de la premičre
génération de L'Ecole sociologique de Bucharest. Son oevre sociologique est
trčs diverse et dans cette diversité, sa collaboration ŕ „Gand românesc” – une
publication litteraire, philosophique et sociologique qui a paru ŕ Cluj est
réprésentative pour son vocation enciclopedique.
Traian Herseni a publié sur
l'interval (janvier-février) 1933 – décembre 1936 dans le „Gand românesc” les
essais de philosophie, sociologie et politique.
Viaţa
culturală din perioada interbelică în Transilvania a fost extrem de
animată din punct de vedere intelectual şi pentru ilustrarea acestui
fapt ne-am oprit asupra revistei “Gând Românesc”ą şi a unuia dintre
colaboratorii săi.
Vom
încerca, astfel, să reconstituim momente din spiritul viu al acelei
perioade prin intermediul studiilor unui sociolog, colaborator al revistei
“Gând Românesc”, şi anume Traian Herseni, personalitate marcantă a
sociologiei şi antropologiei româneşti, intelectual cu o vocaţie
enciclopedică remarcabilă.
Colaborarea
lui Herseni la “Gând Românesc” s-a desfăşurat între anii 1933-1936
şi cuprinde studii de filosofie, istoria filosofiei, sociologie,
consemnarea cercetării monografice de la Măguri, recenzarea unor
lucrări elaborate de autori contemporani pe diverse teme. De asemenea,
“Gând Românesc” găzduieşte şi comentarii la scrierile
sociologice ale lui Traian Herseni în intervalul menţionat.
Analiza
studiilor publicate de Herseni în “Gând Românesc” relevă faptul că
problematica filosofică este una asupra căreia autorul se
apleacă destul de frecvent, pentru că aceasta “este
deschizătoare de drumuri, de perspective şi conştiinţă
critică permanent㔲. Astfel, studiul Filosofia timpului pierdutł reprezintă o meditaţie asupra
omului, a raportului acestuia cu timpul. Acest discurs are o structură
eseistică şi se poate circumscrie printr-o serie de formulări,
după cum urmează: “omul este o existenţă care pierde timp”4,
iar pe de altă parte, timpul nu poate fi pierdut decât în limitele unui
act de voinţă, ceea ce presupune libertatea de acţiune, pe care
n-o posedă decât omul. În concepţia lui Herseni timpul poate fi
pierdut sau câştigat de către om. În altă ordine de idei omul
este cel care poate profita sau nu de şanse “ care i-ar fi putut îndruma
altfel viaţa”5.
Capacitatea de a raţiona îi dă omului
posibilitatea de a conştientiza apropierea morţii, de a oferi
timpului o altă aşezare în viaţa sa, acesta devenind chiar o
problemă pentru el. Aşadar, pentru om nu numai timpul este o
problemă, ci chiar şi el devine una, întrucât “prin
conştiinţa de sine omul s-a câştigat mai întâi pe sine, îşi
aparţine şi-şi devine
sieşi o problemă”6.
Pentru
om, timpul reprezintă existenţă, iar dacă timpul este
pierdut, acesta “apare în lumina filosofiei ca o existenţă
ratată”7. Traian Herseni, citându-l pe C. Rădulescu-Motru,
consemnează următorul aspect: “atitudinea faţă de timp este
o indicaţie serioasă asupra gradului de cultură al unui popor”8.
În
studiul citat mai sus, Herseni încearcă o filosofie a timpului în termeni
de câştig şi pierdere, imagine care va fi completată cu ajutorul
unui alt studiu, Integrare în istorie9,
în care descoperim atât referinţe la istoria ca atare, cât şi la
dimensiunile timpului. Pentru Traian Herseni “integrarea în istorie nu este o
idee, ci un stil de viaţă”10, întrucât chiar dacă
“istoria este mai puternică şi mai durabilă decât noi,
totuşi un amestec al nostru rămâne cu putinţă” 11.
Dar, cu toate că vom face parte din istorie, aceasta este “o realitate mai
presus de noi”12.
În acelaşi
orizont filosofic, dar acum într-un mod mai explicit, în cadrul studiului Metafizică şi sociologie13,
Traian Herseni pune problema relaţiei dintre metafizică şi
sociologie. Într-o altă ordine de idei, el se referă la
existenţa “raporturilor epistemologice
şi gnoseologice dintre metafizică şi sociologie”14,
dezvăluind, astfel, sursele filosofice ale sociologiei. Traian Herseni e
de părere că “empirismul, într-un anumit sens, este potrivnic
sociologiei ca ştiinţă, iar metafizica o fundamentează
şi o face posibilă”15. Iar, din perspectiva lui V.
Fanache, “ca orice ştiinţă adevărată, sociologia
îşi are legile ei generale, cu alte cuvinte propria ei «metafizică»”16.
Printre contribuţiile
sociologice ale lui Traian Herseni în cadrul revistei “Gând Românesc”, la
rubrica Cronică sociologică,
putem aminti şi participarea acestuia la campania monografică din
satul Măguri (jud. Cluj). “Iniţiativa, îndrumarea şi conducerea
spirituală a cercetărilor le-a deţinut Profesorul Iuliu
Haţeganu care se dovedeşte necontenit
nu numai un mare medic şi un mare dascăl, dar şi un
desăvârşit om de acţiune.”17 Lucrările de teren
au fost conduse de către dl. Dr. L. Daniello. Traian Herseni a fost
delegat de către Institutul Social Român să participe la această
campanie monografică. Cercetarea s-a desfăşurat în conformitate
cu metodologia Şcolii sociologice
de la Bucureşti, care presupunea cercetarea tuturor cadrelor şi
manifestărilor respectivei localităţi. La această campanie
au participat: T.Morariu şi V. Puşcariu (cadrul cosmologic), I.
Ardeleanu, V. Secărea, Dr. P. Râmneanţu, Constanţa Popa, Elena
Şerban, I. Făcăoaru, Gh. Popovici, Dr. Gr. Benetato (cadrul biologic), Gh.
Oancea (cadrul psihologic), D. Prodan (cadrul istoric), Aurel Gociman, N.
Săulescu, Velican (manifestările economice), O. Boitoş, A.
Pampu, E. Petrovici, T. Morariu, I. Muşlea (manifestările
spirituale), Oct. F. Popa (manifestările juridice).
Cercetarea de la Măguri
s-a desfăşurat de către gruparea din jurul revistei “Gând
Românesc”, sub auspiciile “Astrei”, fiind prima realizare de acest gen care a
încercat să ofere o imagine
nepărtinitoare despre moţi şi realitatea lor socială.
Modul
în care Traian Herseni îşi argumentează scrierile din cadrul rubricii
Cronică sociologică, se
bazează “pe existenţa, în cadrul curentului care apoi a fost denumit
Şcoală, a unor tendinţe empiriste, factologice, sociografice
faţă de care el a luat atitudine de la înălţimea unei
temeinice pregătiri epistemologice şi metodologice, care însemna,
printre altele, cunoaşterea la zi a stării mondiale a sociologiei
şi, în general, a posibilităţilor şi
modalităţilor ei de cercetare”.18 De pe această
poziţie, Herseni îşi apără profesia de sociolog şi îi
critică pe acei oameni, pentru care sociologia a devenit o modă,
întrucât toţi (fie ei jurişti, economişti, psihologi, pedagogi
sau oameni politici) “se simt obligaţi să facă şi
sociologie”19, pe când sociologia “nu se mai învaţă, nu se
mai cunoaşte, sociologia se poartă”20.
Astfel,
din perspectiva lui Traian Herseni, cartea lui Petre Ghiaţă Eseuri de sociologie poate fi
privită ca un exemplu concludent de diletantism din partea autorului.
Menţinându-se pe aceeaşi poziţie critică, Traian Herseni se
declară duşmanul recenziilor de complezenţă, deoarece
“culturile nu se construiesc pe îngăduinţe, ci pe selecţionarea
obiectivă a valorilor”21. Din punct de vedere al valorii
culturale, cartea lui N. N. Matheescu, Studii
de sociologie este catalogată de Herseni drept o nonvaloare, iar
autorul acesteia un ignorant. În urma recenzării cărţii lui
Virgil Roşală, Sisteme şi
metode de educaţie fizică, Traian Herseni e de părere
că nu trebuie să facem diferenţă între capitalul biologic
şi cel spiritual al unei naţiuni. În acest sens el declară:
“capitalul biologic nu este mai puţin preţios decât capitalul sufletesc
al naţiunii”22 şi, prin urmare, acestea trebuie să se
bucure de aceeaşi atenţie din partea noastră.
În
cadrul aceleaşi rubrici, Cronică
sociologică, sunt prezentate de către Oscar Jianu câteva din
operele mai importante ale lui Traian Herseni. Iar, dacă ar fi să-l
cităm pe Achim Mihu, acesta “este un sociolog înclinat şi
hotărât să recunoască şi să sublinieze rolul teoriei
în cercetare”23. În acest sens, Oscar Jianu susţine despre Teoria monografiei sociologice că
reprezintă “un mic tratat de sociologie şi un manual de sociologie
monografică”24, în care sunt definite “locul şi
poziţia cadrelor (cosmic, biologic, psihic şi istoric) şi a
manifestărilor (economic, spiritual, politic şi juridic) precum
şi necesitatea permanentă şi infinit de variată a interpenetraţiilor
lor”25.
Relaţia
dintre cadre şi manifestări poate fi explicată şi
înţeleasă doar cu ajutorul legii paralelismului sociologic, lege ce a
fost creată de către D.Gusti. Astfel, din cartea lui Herseni se poate
desprinde concepţia fundamentală a Şcolii sociologice de la
Bucureşti şi punctul de plecare în desfăşurarea
activităţilor de cercetare a realităţii sociale.
Din
perspectiva lui Oscar Jianu, cartea lui Herseni, Teoria monografiei sociologice a conturat “toate teoriile de bază ale
unei şcoli de sociologie”(Şcoala de la Bucureşti)26,
pentru ca H.H.Sthal, în Tehnica
monografiei sociologice, să fixeze metodele de lucru pentru o
monografie sociologică. Conform părerilor aceluiaşi critic, în
lucrarea Realitatea socială.
Încercare de ontologie regională , Traian Herseni ”face o
minuţioasă expunere a ontologiei realităţii sociale
şi, prin aceasta, caută să fundamenteze o teorie amplă a
ontologiilor regionale27, întrucât “pentru ca sociologia să se
poată constitui ca ştiinţă trebuie să-i
determinăm regiunea existenţială”28. Iar regiunea
existenţială poate fi descoperiră numai dacă
“investigaţia sociologică pleacă de la întreg”29,
fapt ce ne dezvăluie perspectiva holistă a gândirii sociologice a lui
Traian Herseni.
Deşi
n-a avut o colaborare susţinută la “Gând Românesc”, prezenţa lui
Traian Herseni în paginile prestigioasei reviste ardelene reprezintă atât
o contribuţie la istoria sociologiei româneşti, cât mai ales o
impunere a sociologiei ca fapt cultural şi intelectual într-o
perioadă de afirmare a acesteia pe coordonate diverse, într-una dintre
acestea înscriindu-se şi cercetările monografice iniţiate de
către D. Gusti , la care şi-a adus contribuţia majoră
şi originală şi Traian Herseni.
Note
1. cf. Fanache, V.
(1973), "Gând românesc" şi
epoca sa literară, Bucureşti, Editura Enciclopedică
Română.
2. Dungaciu,
D. (1996), Traian Herseni sau
valenţele neîmplinirii. Încadrări sociologice şi antropologice,
în vol. Şcoala sociologică de
la Bucureşti. Tradiţie şi actualitate, (coord. Maria
Larionescu), Bucureşti, Editura Metropol, p.177.
3. Herseni, Tr. (1933), Filosofia timpului pierdut, în “Gând
Românesc”, I, nr. 3-4, p.113-120.
4. op. cit, p.113.
5. idem, p.115.
6. idem, p.117.
7. idem, p.120.
8. ibidem.
9. Herseni, Tr. (1935), Integrare în istorie,
în “Gând Românesc”, III, nr. 1,
p.29-35.
10. loc. cit., p.30.
11. idem, p.29.
12. idem, p.34.
13. Herseni,
Tr. (1933), Metafizică
şi sociologie, în “Gând Românesc”, I, nr. 8,
p.402-409.
14. op. cit., p.402.
15. idem, p.409.
16. Fanache, V., op. cit., p.78.
17. Herseni, Tr.
(1934), Cercetarea monografică a
satului Măguri, în “Gând Românesc”, II, nr. 7-8, p.455.
18. Mihu, A. (1982), Studiu introductiv
la vol: T. Herseni, Teoria generală
a vieţii sociale”,
Bucureşti, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică,
p.11.
19. Herseni, Tr. (1933), Petre I.
Ghiaţă, Eseuri de sociologie, în “Gând Românesc”, I, nr.5 p.221.
20. ibidem.
21. Herseni, Tr. (1933), N.N.Matheescu,
Studii de sociologie, în “Gând
Românesc”, I, nr. 7, p.344.
22. Herseni, Tr. (1933), Virgil
Roşală, Sisteme şi metode de educaţie fizică, în
“Gând Românesc”, Bucureşti, II, 1934, nr. 1-2, p.101.
23. Mihu, A., op. cit., p.11.
24. Jianu, O. (1934), Traian Herseni:
Teoria monografiei sociologice, în “Gând Românesc”, II, nr. 6, p.358.
25. ibidem.
26. Jianu, O. (1934), H.H.Stahl, Tehnica
monografiei sociologice, în “Gând Românesc”, II, nr. 7-8, p.458.
27. Jianu, O. (1935), Traian Herseni,
Realitatea socială. Încercare de ontologie regională, în “Gând
Românesc”, III, nr. 3, p.179.
28. ibidem.
29. Jianu, O., idem, p.182.