Academia Română, Filiala Cluj-Napoca
Institutul de Istorie “George Bariţ”, Departamentul de
Cercetări Socio-Umane
Studii şi cercetări din domeniul ştiinţelor socio–umane,
vol. 10, 2002
ELEMENTE
DE GÂNDIRE SOCIOLOGICĂ
ÎN
PUBLICISTICA TRANSILVĂNEANĂ DE PÂNĂ LA 1918
Elements of
Sociologic Thinking in the Transylvanian Journalism before 1918
This
article presents the contribution of some periodical publications, before 1918,
to the emergence, in the Romanian culture, of that way of thinking that was
called the „sociologic thinking”. The contribution was concretized in: the
debate regarding the path-ways and the directions of evolution of the Romanian
society; the examination of some social phenomena and precesses (emigration,
political, the peasantry’s state of poverty, etc.), based on the analysis of
their real forms of manifestation; the analysis of some notions of sociologic
interest (nation, nationality, nationalism, patriotism); the promoting and the
supporting of the social research in general and of the monographic researches
of the villages in particular.
Apariţia şi
dezvoltarea ştiinţei despre societate implică succesiunea în
timp a trei faze/etape ale reflecţiei asupra vieţii sociale1,
şi anume: 1) gândirea socială,
caracteristică unei etape pre-ştiinţifice de dezvoltare a
acesteia, ale cărei elemente pot fi depistate, în cazul sociologiei
româneşti, în producţia culturală a epocii feudale; 2) gândirea sociologică,
specifică perioadei de debut a sociologiei şi apărută în
peisajul nostru cultural o dată cu intrarea societăţii
româneşti pe făgaşul modernizării, adică începând cu
mijlocul secolului XIX; 3) analiza
sociologică propriu-zisă sau teoria sociologică, definitorie
pentru o etapă superioară de dezvoltare a sociologiei, detectabilă
în cazul celei româneşti la cumpăna dintre secolele XIX şi XX, o
dată cu apariţia „primilor sociologi români specializaţi”. Spre
deosebire de gândirea socială, în care societatea ca domeniu de
reflecţie era insuficient conturată şi delimitată în raport
cu contextele sale, gândirea sociologică se caracterizează „prin
existenţa unei concepţii precise despre societate ca obiect de studiu
al sociologiei […] şi prin elaborarea ideii de societate pe baza analizei
structurale sociale, a subsistemelor sociale şi a instituţiilor
sociale”2.
Primele elemente de
gândire sociologică românească apar în ideologia
paşoptistă, ai cărei reprezentanţi pot fi consideraţi
„primii specialişti autohtoni în ştiinţele sociale”. În cazul
Transilvaniei, discursul lui Simion Bărnuţiu din 2/14 mai 1848
constituie un veritabil punct de plecare pentru gândirea şi literatura
social-politică dezvoltată ulterior în acest teritoriu, un moment de
referinţă, precum şi o permanentă sursă de inspiraţie
pentru întreaga gândire sociologică de până la 1918.
Contribuţia
transilvănenilor la dezvoltarea gândirii sociologice româneşti este
una semnificativă, atât ca problematică abordată, cât şi ca
forţe umane implicate în realizarea ei. Ca şi în cazul mai general al
gândirii sociologice româneşti şi ulterior în cel al teoriei
sociologice, gândirea transilvăneană de profil a apărut şi
s-a dezvoltat ca o reflectare a contextului social-economic, politic şi
cultural care a generat-o. Ca urmare, cristalizarea unor idei şi concepţii
cu relevanţă sociologică s-a realizat în cadrul analizelor
asupra situaţiei politice, economice, sociale şi culturale a
populaţiei româneşti din zonă. Aceste analize i-au avut ca
protagonişti, în primul rând, pe gânditorii încadraţi în seria constitutivă ardeleană a
sociologiei româneşti, în care, alături de mai sus amintitul S.
Bărnuţiu mai figurează ca personalităţi reprezentative
G. Bariţ, Al. Mocioni, A. C. Popovici şi V. Goldiş3.
Acestora li s-au raliat şi alţi intelectuali, care, în lucrări
de mai mare sau mai mică amploare, dar mai ales în studii şi articole
apărute în publicistica deosebit de bogată a vremii, au dezbătut
o problematică de cert interes sociologic şi, în acelaşi timp,
au pregătit publicul cititor pentru receptarea şi înţelegerea
unei atare problematici. Mai mult încă, unele publicaţii ale epocii
şi-au asumat mai mult sau mai puţin direct sarcina de a promova
şi susţine abordări de o asemenea factură.
Trebuie să
menţionăm, însă, faptul că în Transilvania n-au existat
până în cel de-al treilea deceniu al secolului XX publicaţii cu
profil sociologic, fapt datorat, între altele, absenţei „unui mediu
academic sau universitar românesc, care să prilejuiască
cercetări de ştiinţă”4. Pe de altă parte,
datorită condiţiilor istorice specifice, determinate de
apartenenţa acestei zone la Imperiul Austro-Ungar, gândirea socială
şi apoi cea sociologică dezvoltată aici a avut caracter secundar
şi, am putea spune, subordonat în raport cu gândirea politică,
militantă pentru afirmarea naţionalităţii române în acest
context politic şi pentru realizarea statului naţional, astfel
că publicistica perioadei 1848-1918 a avut în primul rând caracter
politic.
Interdependenţa
dintre viaţa politică şi celelalte domenii ale vieţii
sociale, precum şi tentativa publiciştilor din acest sector de a
oferi o soluţie globală problemei naţionale, au avut ca efect
faptul că multe din publicaţiile de factură politică
să-şi propună, prin chiar programul lor, prezentarea sau
analizarea unor fenomene şi probleme sociale. Dintre aceste
publicaţii cu caracter politic, ne vom opri în continuare doar asupra
periodicului blăjean „Revista politică şi literară” (sept.
1906 – mai 1907; aprilie 1909 – aprilie 1913).
În acord cu problematica
acestui gen de publicaţii transilvănene, revista blăjeană
s-a concentrat asupra vieţii naţionale a românilor din Ungaria,
insistând pe necesitatea precizării riguroase şi a înţelegerii
corecte a noţiunilor şi conceptelor cu care se opera în activitatea
politică, mai cu seamă a celor de naţionalitate şi
naţionalism, demers important şi din punct de vedere sociologic.
În general, revista a
militat pentru fundamentarea ştiinţifică a politicii
naţionale a românilor transilvăneni, pentru analiza trecutului în
vederea detectării cauzelor situaţiei prezente şi a
proiectării strategiilor de viitor. De altfel, Cassiu Maniu, unul din
colaboratorii de bază ai revistei, sublinia chiar necesitatea întemeierii
unei ştiinţe politice româneşti, „pe temeliile solide ale
ştiinţei universale politice”, stabilind un set de principii de
conducere bazate pe subordonarea elementului politic în raport cu societatea
globală5.
Această idee a
determinării politicului de către social este reluată de
către Aurel Ciato, redactorul-şef al revistei, care afirma că
„societatea este cel mai bogat şi mai fecund izvor, în care s-a
înfăptuit până azi propăşirea omenească, atât cea
politică, cât şi cea morală […].”6 Asemenea punct de
vedere este rezultatul unei înţelegeri complexe a problemei
naţionale: „[…] cestiunea noastră tradiţională, pe
lângă latura sa juridică şi pur politică, îşi mai are
latura sa etică, socială, culturală şi economică”7.
El a generat o explicaţie complexă a problemei naţionale. În
consecinţă, analiza cauzelor situaţiei populaţiei
româneşti din teritoriul transilvănean a depăşit domeniul
politic (lipsa organizării forţelor politice şi a unei
direcţii unice de acţiune a acestora) şi juridic (negarantarea
drepturilor elementare de către naţiunea politică), fiind
ancorată în sfera mai largă a socialului. Şi măsurile de
adoptat pentru depăşirea acestei situaţii au vizat toate
laturile problemei naţionale. Desigur că, în prim plan s-au situat
măsurile de factură politică: organizarea tuturor forţelor
disponibile în vederea afirmării şi susţinerii drepturilor
legitime ale populaţiei româneşti, precum şi antrenarea acesteia
în viaţa politică, cu alte cuvinte „introducerea vieţii publice
în rândul maselor largi”. În paralel, însă, cu măsurile de
factură politică, a fost subliniată şi importanţa
celor sociale şi economice ori chiar primatul acestora. „Ca neam […]
şi ca factori sociali, ni se impune datorinţa să înţelegem
capitala însemnătate a chestiunilor economice şi sociale, care
stăpâni-vor absolut apropiatul viitor”, afirma Vasile C. Osvadă8.
Se sublinia, astfel, importanţa creării unor împrejurări
favorabile de dezvoltare social-economică şi culturală pentru
români. Între acestea, pe prim plan se situa înfiinţarea unor centre
urbane româneşti în Transilvania, avându-se în vedere rolul acestora în
„dezvoltarea şi închegarea naţională a popoarelor”, în calitatea
lor de mediu de formare şi afirmare a clasei de mijloc. Abordând
problematica structurii sociale, mai cu seamă pe cea a clasei de mijloc,
revista blăjeană repune în discuţie una din temele centrale ale
seriei ardelene a sociologiei noastre9.
Alături de revistele
cu profil politic, o contribuţie însemnată la dezvoltarea gândirii
sociologice transilvănene au avut-o şi publicaţiile cu caracter
cultural-ştiinţific. Fixându-şi ca obiectiv ridicarea nivelului
cultural al maselor româneşti, ca o primă şi necesară
etapă în vederea creşterii nivelului conştiinţei
naţionale, aceste publicaţii au avut o viziune complexă asupra
fenomenelor culturale, abordând o paletă tematică largă şi
punând în circulaţie idei valoroase, inclusiv din punct de vedere
sociologic.
Între aceste
publicaţii cu caracter cultural-ştiinţific, un loc de frunte îl
ocupă revista „Transilvania”. Ca şi alte periodice de profil de la
cumpăna dintre secolule XIX şi XX, revista a fost efectiv
preocupată de situaţia poporului român, fără însă a se
implica direct în viaţa politică. Astfel, ea a dezbătut una din
problemele majore ale României din cea de-a doua jumătate a secolului
nostru, şi anume calea de urmat în dezvoltarea economiei naţionale
şi în fond a întregii ţări, opţiunea între dezvoltarea prin
efort şi resurse interne, care-i asigura independenţa economică
şi politică, şi dezvoltarea prin apelul la capital financiar
şi uman străin, având ca efect transformarea ţării într-o
colonie a statelor industrializate.
Referitor la cazul
României, unul din participanţii la această dezbatere, Al.
Lupaşcu, sublinia că, spre deosebire de statele civilizate, care
practicau sistemul naţional pentru sine şi sistemul colonial în
raporturile cu alte state, aceasta practica în economia proprie sistemul
colonial, încurajând capitalul străin şi imigraţia
populaţiei străine, care acaparează toate resursele
ţării. „În orice stat naţiunea este scop. Relaţiile cu
străinii sunt subordonate intereselor naţionale […] În sistemul
nostru economic vedem invers. Ca şi într-o colonie, totul e subordonat
intereselor străine şi ceea ce înfloreşte şi se ridică
în ţară sunt interesele străine […] Prin sistemul nostru
economic este organizată pieirea noastră prin noi înşine”10.
Faţă de această situaţie, autorul se pronunţă
pentru o dezvoltare economică independentă, prin resurse proprii,
depistarea căilor şi modalităţilor concrete de
înfăptuire a acesteia constituind, după părerea sa, sarcina
intelectualilor preocupaţi de ideea naţională.
Una din acestei
căi, urmată de ţările prospere ale momentului respectiv,
era dezvoltarea industriei şi comerţului, al cărei corespondent
în plan social era formarea şi dezvoltarea clasei de mijloc
româneşti, verigă importantă a unei structuri sociale
echilibrate. „La toate popoarele mai înaintate şi mai norocite, afirma I.
Moţa, edificiul lor naţional stă mai ales din trei etape mari:
I. masa cea mare a poporului de rând; II. meseriaşii şi
neguţătorii; III. învăţaţii de tot felul”11.
Prin încurajarea industriei şi comerţului nu se creau numai
condiţii pentru întemeierea clasei de mijloc, ci şi pentru
dezvoltarea populaţiei urbane autohtone şi pentru românizarea
oraşelor, şi prin aceasta pentru consolidarea societăţii
româneşti în general.
O atenţie
deosebită s-a acordat în revistă şi mediului rural, mai ales pe
latura creării şi dezvoltării unor structuri de cooperare
şi întrajutorare. De asemenea, „Transilvania” a acordat un spaţiu
amplu şi problemelor culturale în general şi celor educaţionale
în special, pe care le-a încadrat, însă, în contextul mai larg al vieţii sociale. Astfel, s-a
subliniat de către mulţi autori ideea că dezvoltarea
culturală este funcţie de cea economică, dar că, la rândul
ei, poate contribui la bunăstarea generală a poporului, asigurându-i
acestuia un loc de frunte în concertul larg al umanităţii.
Educaţia a fost
privită, şi ea, ca un proces amplu, în care individul trebuie să
fie integrat în permanenţă, principalii factori educaţionali
fiind consideraţi a fi şcoala, familia, munca şi mediul social.
Forţa educativă a mediului social derivând din dubla determinare a
individului, acesta fiind produsul a două momente: un „moment biologic”
relativ stabil şi un „moment sociologic” („atingerea în care individul
vine cu lumea din afară”), care „se schimbă după împrejurări
şi timp”12.
Revista „Transilvania” a
contribuit şi la promovarea cunoaşterii ştiinţifice a
realităţii sociale româneşti. Un merit deosebit din acest punct
de vedere l-a avut G. Bariţ, care a subliniat necesitatea cercetării
cauzelor emigraţiei masive a populaţiei româneşti
transilvănene în America. În opinia sa, cunoaşterea fenomenului
permitea reglarea şi orientarea sa pe o traiectorie normală şi
în concordanţă cu nevoile social-naţionale, printr-o
politică raţională de colonizare a elementului etnic românesc în
zonele mai slab populate ale ţării ori în cele în care elementul
străin era majoritar, pentru a-l contracara.
Cercetarea
ştiinţifică era în măsură, după părerea lui
G. Bariţ, să dezvăluie cauzele înapoierii culturale a
ţărănimii române. În ce priveşte caracterizarea nivelului
cultural al acesteia, G. Bariţ considera că aceasta poate fi
realizată, în termeni reali, numai printr-o analiză comparativă,
în care să fie puse în raport: a) ţărănimea română
şi ţărănimea de alte etnii din imperiul austro-ungar; b)
ţăranii români din diferite zone ale imperiului; c) ţăranii
din regiunile locuite compact de români şi cei din regiunile cu
compoziţie etnică multicoloră; d) ţăranii din
diferitele regiuni ale României13.
Preocuparea pentru
descrierea situaţiei ţărănimii române şi a mediului
său de viaţă a apropiat revista „Transilvania” de mişcarea
de monografiere a satelor, care se afirmă în ultimul deceniu al secolului
XIX în această zonă. Revista a subliniat, şi ea, alături de
„Foaia poporului”, „Telegraful român” şi „Biserica şi şcoala”,
necesitatea alcătuirii unor monografii ale localităţilor
româneşti. De o deosebită importanţă pentru impulsionarea
cercetării mediului rural a fost chestionarul economic întocmit de
către Romul Simu din însărcinarea Secţiunii economice a „Astrei”
şi popularizat prin intermediul revistei.
Încercând, în finalul
acestui demers, sistematizarea preocupărilor de factură
sociologică cuprinse în aceste două publicaţii, şi în
altele asemenea lor, reţinem câteva contribuţii semnificative la
dezvoltarea gândirii noastre sociologice, şi anume: 1) dezbaterea privind
căile şi direcţiile de evoluţie a societăţii
româneşti, bazată pe analiza potenţialului şi specificului
nostru naţional, ca şi pe studierea traiectoriei parcurse de
către ţările europene; 2) abordarea complexă a
situaţiei poporului român, integrarea politicului şi culturalului în
contextul general al vieţii sociale; 3) examinarea unor fenomene şi
procese sociale şi politice, pornind de la analiza formelor concrete de manifestare
(emigrarea, starea de sărăcie şi incultură a
ţărănimii, criza politică etc.); 4) analiza unor
noţiuni şi concepte de interes sociologic (naţiune,
naţionalitate, naţionalism, patriotism); 5) analiza structurii sociale,
cu sublinierea necesităţii creării unei structuri sociale echilibrate,
ca bază a unei dezvoltări sociale normale; 6) promovarea
cercetării ştiinţifice a realităţii sociale şi
susţinerea activităţii de monografiere a satelor.
Note
1 Costea
, Şt. (coord.) (1998), Istoria
sociologiei româneşti, Bucureşti, Editura Fundaţiei “România
de Mâine”, p. 18.
3 Ungureanu, I. (1988), Idealuri
sociale şi realităţi naţionale. Seriile constitutive ale
sociologiei româneşti (1848-1918), Bucureşti, Editura
Ştiinţifică şi Enciclopedică, p. 282.
4 Boitoş, O., f. a., Periodice
ardelene în răstimp de o sută de ani, Cluj, Editura Gazeta
ilustrată, p. 8.
5 Maniu, C. (1909), Ştiinţa
ca mijloc politic, „Revista politică şi literară”, nr. 6, p.
165.
6 Ciato, A. (1909), Viaţa
socială, „Revista politică şi literară”, nr. 1, p. 18.
7 * * * 1912, Note politice,
„Revista politică şi literară”, nr. 6, p. 166.
8 Osvadă, Vasile C., Lupta de
azi, în „Revista politică şi literară”, nr. 11-12, p. 322.
9 „În Transilvania se vor defini […] şi se vor urmări cu mai
multă acurateţe problemele sociologice ale raporturilor dintre
individ şi colectivitate, dintre cultură şi civilizaţie,
ale rolului clasei de mijloc în structura socială, ale democraţiei
şi instituţiilor sociale şi politice moderne” (Ungureanu, I.
(1988), Idealuri…, p. 283.
10 Lupaşcu, Al. (1871), Una
cestiune d’in economi’a nationale, în „Transilvania”, nr. 23, p. 276.
11 Moţa, I. (1895), Despre îmbrăţişarea
meseriilor şi a comerţului, „Transilvania”, nr. 3, p. 76.
12 Blaga, I. (1892), La chestiunea
educaţiunei femeii, „Transilvania”, nr. 8, p. 234.
13 Bariţ, G. (1887), Unele
păreri despre gradul de cultură al poporului român,
„Transilvania”, nr. 5-6, p. 39-41.