STUDENŢII ACADEMIEI DE TEOLOGIE DIN BLAJ

ÎNTRE ANII 18061911

 

Cornel Sigmirean

Institutul de Cercetări Socio-Umane „Gheorghe Şincai” din Târgu Mureş

 

                Vizitând  complexul arhiepiscopal din Blaj la începutul secolului al XX-lea, Nicolae Iorga ne-a lăsat una din cele mai complexe descrieri a şcolilor blăjene: “La stânga catedralei, vine la rând seminarul, în care intră tineri care au făcut gimnaziul întreg şi au dat examenul de “maturitate”, asemenea cu bacalaureatul nostru. Ei au odăi curate, bune săli de studii şi o frumoasă grădină de primblare, unde cutare frasin aminteşte pregătirile, în convorbiri aprinse, de tineri visători, a întâmplărilor de la 1848. Crescuţi în respectul unui trecut cultural care a fost mare, însufleţiţi de amintirile pe care le deşteaptă aici orice unghi, amintind de oameni săraci şi prigoniţi care au cheltuit toate puterile lor pentru trezirea şi înaintarea unui biet popor despreţuit, teologii aceştia nu pot fi decât nişte râvnitori ai neamului lor, nişte închinători călduroşi ai idealurilor româneşti şi nişte cetitori plini de înţelegere şi de iubire ai scrisului lor. Ce inimi bune şi cinstite bat supt lungile reverende negre ale viitorilor preoţi de sate …”[1]

                Din păcate, şcolile Blajului, care de-a lungul timpului au stârnit admiraţia a numeroşi oameni de cultură – M. Eminescu le numea “Mica Romă”, pentru Voicu Niţescu erau “Sionul culturii româneşti”, iar în aprecierea lui George Călinescu erau “Mecca şcoalelor române din Ardeal”- au beneficiat, exceptând cercetările istoricului Iacob Mârza[2], de foarte puţine studii sistematice, eventual sumare sau emoţionale[3]. La această situaţie a contribuit “sentinţa politică” aplicată în 1948 Bisericii Greco-Catolice, dar şi situaţia precară a surselor documentare. Într-o primă încercare de istorie a şcolilor din Blaj, I. Antonelli mărturisea că: ”În cadrul acestui breviariu istoricu se ar cuveni a infacisia şi numerelu acelora, cari au absolvatu în aceste Institute, începundu de la intemelierea loru pana în diua de astadi; ci fatalii ani 1848 şi 1849 nu au uşuratu de acesta sarcina; de ora ce archivele Instituteloru de aici avuru sorte forte vitrega depredandu-se şi nimicindu-se totalmente”[4].

                Totuşi, investigaţiile ulterioare au demonstrat posibilitatea reconstituirii listei cu foştii studenţi teologi începând cu anul 1806, pe baza Registrelor de clasificare a clericilor din Seminarul din Blaj[5].  Menţionăm doar că în Registrul de clasificare (Protocolorum classifficationum ductum pro Auditoribus Studiorum Theologicum in Seminario Diocesanis Blasiensi) pe anii 1806-1883, lipsesc paginile pentru anii 1802-1812, ceea ce afectează o reconstituire completă a studenţilor Seminarului din Blaj, din prima jumătate a secolului al XIX-lea. Registrele de clasificare a clericilor  de la Seminarul din Blaj reprezintă sursa principală a încercării în cazul nostru a unei reconstituiri statistice a studenţilor teologi de la Blaj în perioada 1806–1911.

                Istoria Seminarului Teologic de la Blaj începe în prima jumătate a secolului al XVIII-lea. După ce iniţial împăratul Carol al VI-lea donase Bisericii Greco-Catolice domeniile de la Sâmbăta de Jos şi Gherla, la 6 septembrie 1718, Roma, prin decretul Congregaţiei  Consistoriale, a aprobat ca în schimbul domeniului de la “Bessembach” şi a celui din “Samosuivar” episcopia română să primească domeniul Blajului[6]. Prin realizarea acestui schimb de domenii, episcopia se obliga să susţină Catedrala Sf. Nicolae din Făgăraş, să cumpere la Blaj o casă pentru “călugării şi preoţii de legea grecească” (orientală), care sunt în locul canonicilor şi al capitlului. Schimbarea celor două domenii a durat aproape douăzeci de ani. De abia pe baza contractului din 31 august 1736, semnat la Blaj cu Camera aulică, domeniul Blajului a intrat în proprietatea Episcopiei Unite. Iniţial acestui moment, la Sinodul convocat de episcopul Inochentie Micu Klein , la 26 ianuarie 1736, preoţii şi protopopii s-au angajat să contribuie cu suma de 25 000 de florini la construirea unui complex episcopal la Blaj. La 30 martie 1738 s-a încheiat cu arhitectul Curţii imperiale de la Viena, Ioannes Martinelli, contractul prin care acesta se obliga să construiască mănăstirea, şcolile, catedrala şi reşedinţa episcopală, pentru suma de 61 000 de florini[7]. Zidirea complexului episcopal, inclusiv a Mănăstirii “Sfintei Treimi”, care va găzdui Seminarul blăjean, deschis la 1754, s-a început la 1741 şi s-a încheiat la 1747. Primii călugări care s-au stabilit la Mănăstirea Sfintei Treimi au fost Grigore Maior şi Silvestri Celiani, ambii cu studii la Roma, şi Gheronte Cotorea, care a studiat la Universitatea de la Nagyszombat (Tirnavia) din Slovacia[8]. Lor li s-a alăturat în 1756 Atanasie Rednic, care studiase teologia şi filosofia la Viena. În 1752 a devenit călugăr şi Petru Pavel Aron, dar care nu a locuit în mănăstire, fiind numit episcop în locul lui Inochentie Micu Klein.

                În Mănăstirea “Sf. Treimi”, care cuprindea şi Seminarul Teologic în care s-au format preoţii români în secolul al XVIII-lea, au slujit călugării Francisc Filoteiu, din 1756, cu studii la Roma, Manase Meletie Neagoe (1757), Alexandru Alexiu Murăşan şi Ioan Iacob Aron (din 1756), ambii cu studii la Roma, Ioanitiu Edrődi (iniţial a fost de religie reformată), călugăr la “Sf. Treime” din 1760, Sabatiu Metz, cu studii la Roma, şi Ioan Inochentiu Bosi (ambii din 1761), Nicolae Remetei şi Antonie Macarie Papp, din 1762, Grigore Gherasim Pop şi Nicolae Nicefor Aron, din 1762, cu studii la Universitatea din Tirnavia, Petru Partenie, care a studiat la Roma, Isaia Ignatie Darabant (viitorul episcop), Ioan Ioanitiu Vişoli, Ştefan Pop, (cu studii la Viena) şi Grigore Gherman Péterlaki , toţi trei călugări din 1766, Mateiu Macarie (din 1768), Spiridon Farkas alias Fogarasi şi Basiliu Benedict Farkas alias Fogarasi, călugări din 1769, ambii cu studii la Roma, Epifaniu Birtok (din 1770), cu studii la Tirnavia, Gheorghe Şincai şi Petru Maior (din 1774), cu studii la Roma şi Viena, şi Athanasie Alexandru Aron, care studiase teologia la Tirnavia.

                Al doilea seminar teologic din Blaj , numit şi diecesan, funcţiona în Mănăstirea “Buna Vestire”, fiind înfiinţat şi întreţinut aproape în totalitate de episcopul Petru Pavel Aron. Prin testament episcopul a lăsat Seminarului de la “Buna Vestire” domeniul de la Cut, cumpărat cu suma de 30 000 de florini, o tipografie, un împrumut de stat de 3 000 de florini, dat împărătesei Maria Tereza în timpul Războiului de 7 ani, şi o grădină în satul Sâncel[9].  Printre călugării Mănăstirii “Bunei Vestiri” s-au numărat Ioan Iosofat Devai, Auxentie Ambrosie Sadi (cu studii la Roma), Ioan Ioachim Pop (cu studii la Roma), Constantin Onesiu Kinces şi Samuil Micu (ambii cu studii la Viena), Toma Basiliu Keresztesi (cu studii la Roma) şi Anghel Augustin Kőrősi (cu studii la Tirnavia).

                Datorită insuficienţei fondurilor necesare întreţinerii celor două mănăstiri şi seminarii, cât şi datorită disputelor care se năşteau frecvent între călugării celor două mănăstiri, în 1777 Mănăstirea “Buna Vestire” s-a desfiinţat, iar călugării au fost mutaţi la Mănăstirea “Sfânta Treime”. La 1781 s-au contopit şi cele două Seminarii, de la “Buna Vestire” şi de la “Sfânta Treime”. Aşa s-a născut Seminarul diecesan, instituţia de învăţământ în care s-au format preoţii Blajului[10].

                Spre sfârşitul secolului al XVIII-lea rolul călugărilor s-a redus în învăţăntul blăjan. Prin decretul din 31 ianuarie 1784, Iosif al II-lea a eliberat şcolile de sub tutela călugărilor[11]. În deceniile următoare, şcolile din Blaj au funcţionat cu o conducere similară celorlalte instituţii de învăţământ din Transilvania. Dar, rămâne un fapt incontestabil, şi anume că istoria şcolilor şi implicit a renaşterii culturale a românilor din Transilvania  a stat sub semnul călugărilor formaţi în colegiile şi universităţile din Europa Centrală şi de la Roma. La o sută de ani de la deschiderea şcolilor Blajului, Timotei Cipariu evocând istoria acestora nu uita să sublinieze rolul călugărilor basilitani: “Încă nici de tine nu pot să uit, în acest minut, cuvioasă societate a marelui Basiliu, căruia de la început fu încredinţată soarta acestui institut. Măreaţă plantă verde înfloritoare, care aşa curând te-ai uscat; căci vermele împărăcherii a ros la rădăcina taşi tu te-ai veştezit. Acest edificiu destinat să fie azil celor ce numai religiunii şi ştiinţelor şi-au închinat Zilele lor, a rămas aşa curând deşert de tine! O! şi câtă speranţă avea în tine diecesa şi naţiunea! O! şi câtă lipsă avea să rămâi până în zilele noastre,- zile, în cari spiritul s-a schimbat, când sacrificiile sunt aşa de rari! Sacrificii pentru religiune, sacrificii pentru ştiinţe: baza societăţii şi baza culturii omeneşti. Tu te-ai stins, dar începutul faptei mâinilor tale a rămas. Fie memoria ta binecuvântată”[12].  În aceeaşi idee, preluând aprecierile lui Gheorghe Şincai despre călugării basilitani, profesorul blăjean Ioan Raţiu remarca în 1912: ”Ei sunt primii călugări româneşti în această ţară, de la care şi statul aşteaptă rezultate. Lor li se cere mai întâiu între monahii noştri să fie vestiţi prin învăţătură, să cunoască mai multe limbi şi să ducă o viaţă fără prihană, prin care deie pildă bună şi clerului şi poporului românesc. Ei au făcut prin hărnicia şi erudiţia lor, din acest orăşel nou şi neânsemnat un centru de cultură naţională. Din sânul lor au eşit mulţi bărbaţi mari, a căror nume va rămâne totdeauna în istoria bisericii şi literaturei române“[13].

                Seminarul diecesan, organizat la sfârşitul secolului al XVIII-lea conform Seminarului de la Sancta Barbara, asigura cursuri pe o durată de doi ani (până în 1792), a trei şi apoi din 1832 a patru ani. Ca obiecte de studiu în prima jumătate a secolului al XIX-lea figurau Arheologia biblică, Theologia dogmatică,  Historia eccllesiastică, Hermeneutica, Exegesa Veteris Testamenti, Theologia moralis, Lingua greaca et hebraica, Introductio in Novum Testamentum, Studiu biblicum,  Jus canonicum . În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, în anii 80 , se studia Theologia dogmatica generali, Historia revelationis divinae, Hermeneutica, Linqua et analysi hebraica cum exegesi vulgari et subliniori Historia ecclesiastica, Theologia pastorali, Methodica, Paedagogia, Catechetica, Theologia morali, iar ca “studia extraordinaria” Medicina pastorali,  Aeconomia rurali şi Jure civili tradito cursu quarto.

                În cei peste o sută de ani de istorie a seminarului din Blaj, între anii 1806–1911, exceptând anii 1808–1812, au studiat teologia 1525 de viitori cărturari şi preoţi greco-catolici, proveniţi din aproape toate ţinuturile Transilvaniei, Banatului, Maramureşuluişi Partiumului. Respectând principalele etape ale împărţirii administrative a Transilvaniei din anii secolului al XIX-lea, repartizarea studenţilor teologi de la Seminarul teologic pe unităţi administrative se prezintă astfel:

                                                                                                                        1832-1848

 

Comitatul               Comitatul                   Scaunul        Districtul                             Comitatul                         Districtul

Alba de Jos            Alba de Sus            Arieş            Bistriţa            Cetatea de Baltă        Chioar

    62                                              2                                              6                                       5                                             18                                               6

 

Scaunul      Comitatul   Comitatul          Comitatul       Districtul        Scaunul                          Comitatul

Ciuc                                      Cluj                                        Crasna                     Dăbâca                         Făgăraş          Gheorgheni      Hunedoara

   1                                              49                                            7                                 25              2                               1                              5

 

 

Scaunul     Scaunul         Scaunul       Scaunul           Scaunul                      Districtul           Scaunul

Mediaş      Mercurea        Mureş                                Odorhei          Orăştie         Rodna              Sibiu

    5                          1                      8                  3                    3                   5                        5                 

 

Comitatul      Comitatul                                   Comitatul                                           Comitatul                        Comitatul       

Solnocul Interior               Solnocul Mijlociu        Solnocul Exterior              Turda                               Zarand

      18                                              17                                                             1                                                  32                                       1

 

 

                                                                                                                        1850-1854*

 

Districtul                Districtul                          Districtul                                     Districtul                 Districtul

Alba                              Cluj                                                        Odorhei                                                Reteag                          Sibiu

    19                                            20                                                     3                                    19                                               1

 

 

                                                                                                                        1854-1861

 

Prefectura Prefectura Prefectura  Prefectura  Prefectura Prefectura

Alba                                     Bistriţa                                 Cluj                                        Dej                                         Lugoj                                   Odorhei

    21                                          10                                           17                                           8                                               1                                               1

 

 

Prefectura                          Prefectura                          Prefectura                          Prefectura

Orăştie                                                         Sibiu                                                             Sătmar                                                         Târgu Mureş

    1                                                                     11                                                                    1                                                                       17

 

 

                                                                                                                        1861-1876

 

Comitatul             Comitatul        Comitatul        Scaunul         Comitatul   Comitatul    Comitatul

Alba de Jos                      Alba de Sus     Arad           Arieş             Bihor          Caraş                      Cetatea de Baltă

     100                                          3                             1                 12                                      1                           6                                             11

 

Scaunul         Comitatul    Comitatul     Comitatul       Districtul                         Comitatul           Scaunul         Comitatul

Ciuc                 Cluj                     Crasna           Dăbâca           Făgăraş             Hunedoara       Mediaş  Turda

    2                       55                           1              7                               11                   4                      6                    60

 

Scaunul          Scaunul    Comitatul    Scaunul  Comitatul                     Comitatul                               Comitatul

Mureş             Orăştie      Sătmar         Sibiu      Solnocul  Interior        Solnocul de Mijloc             Târnava       

   9                           1                        1                                    4                           8                                                                 1                                                         25

                       

 

Repartiţia pe comitate a studenţilor: 1876-1911

 

Alba              Arad              Bihor               Bistriţa Năsăud      Braşov            Caraş-Severin                     Ciuc                Cluj

138                     5                       5                                 4                1                                 15                                                   9                        70

 

Făgăraş      Hunedoara                             Mureş-Turda    Satu-Mare         Sălaj         Sibiu       Solnoc-Dîbâca

   30                       16                                               33                   12                                  6                       11                        15

 

Târnava Mare    Târnava Mică      Timiş      Turda Arieş     Ugocea         jud.Argeş (România)

       7                                            56                                      11                   60                        1                        1

 

Este evident că, indiferent de organizarea administrativ-teritorială a Transilvaniei, teologii Blajului cu toate că provin din majoritatea ţinuturilor Transilvaniei,  predomină cei originari din comitatele Alba, Cluj, Turda-Arieş, Târnava-Mică; fapt explicabil prin apropierea geografică faţă de şcolile Blajului şi prin ponderea greco-catolicilor în această comunitate. Pentru tinerii din comitatele din partea de nord a Transilvaniei, din Bistriţa Năsăud, Sălaj, Maramureş, Sătmar apariţia Seminarului de la Gherla a constituit varianta studiilor teologice în centrul episcopal nou înfiinţat la 1854.

Deosebit de relevantă pentru cunoaşterea formării intelectualităţii eclesiastice este originea socială a acesteia.Analizele noastre s-au raportat la două perioade distincte, 1833–1853 şi respectiv 1853–1911, considerând că desfiinţarea iobăgiei în 1853 a produs importante mutaţii în stuctura societăţii transilvane, ca dealtfel întreaga dezvoltare socio-economică a provinciei din a doua jumătate a secolului al XIX-lea.

 

Originea socială a studenţilor de la Seminarul Teologic din Blaj în perioada  1833–1853:

Nobili                   Ţărani liberi        Ţărani dependenţi        Preoţi        Diaconi        Cantori    

   19                              25                               32                                   96         3                                      19

 

Învăţători          Inspectori             Notari           Orfani 

      1                                           1                                           1                           45

 

Originea socială a studenţilor de la Seminarul Teologic din Blaj în perioada 1853-1911:

Agricultori         Proprietari de pământ        Administratori de pământ     Preoţi şi protopopi

     333                                           14                                                                                    1                                                       297                                                       

 

Arhidiaconi şi diaconi      Prepozit capitular     Cantori     Vicerectori     Profesori     Învăţători    

          13                                                               1                                    27                                               1                             3                         22                                                                         

 

Notari     Jurişti     Avocaţi     Asesori judiciari     Grefieri     Vicearhivari     Orăşeni     Militari    

   7                       1                         1                                       2                                 3                                     1                               7                         1

 

Controlori     Metalurgişti     Măcelari     Orfani

      1                                        1                              1                        149

                        Comparând cele două perioade, constatăm ampla diversificare a provenienţei sociale a studenţilor teologi din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, urmare firească a dezvoltării societăţii transilvane, a cuprinderii ei în procesul de modernizare, sub impactul consacrării realităţilor economico-sociale ale societăţii capitaliste. Dar, este evident că, în ambele perioade, ponderea cea mai mare o deţin cei care provin din familii de agricultori şi preoţi, reprezentând 74,64% din totalul studenţilor. Din familii de agricultori provin 39,64%, iar din rândul preoţilor 35%. Raportate aceste procente la originea socială a intelectualităţii laice, unde studenţii proveniţi din familii de preoţi reprezintă circa 28,3% , iar cei din familii de agricultori 25,93%[14], constatăm interesul constant ridicat al satului românesc pentru cariera de preot. Pentru o familie de agricultori, în ierarhiile meritocratice o carieră de preot reprezenta o mare realizare. Sigur, contribuia la acest interes pentru preoţie şi situaţia socială a multor familii care preferau pentru fiii lor seminariile teologice din Transilvania, de la Blaj sau Gherla, în cazul greco-catolicilor, sau de la Sibiu, Arad şi Caransebeş în cazul ortodocşilor, faţă de o carieră laică realizată prin studii la universităţile şi academiile din Imperiu, cu cheltuieli mult mai mari. În cazul preoţilor era încetăţenită o adevărată tradiţie , ca cel puţin unul din fii să urmeze o carieră eclesiastică, formându-se astfel pe parcursul secolelor al XVIII-lea şi al XIX-lea dinastii de preoţi, cuprinzând mai multe generaţii.

La formarea profilului intelectual al preotului român din Transilvania, absolvent în cazul nostru al Academiei de Teologie din Blaj, o etapă importantă au reprezentat-o studiile gimnaziale. Din această perspectivă, studenţii teologi de la Blaj au absolvit următoarele gimnazii:

Gimnazii absolvite de studenţii teologi din Blaj în perioada 1880–1911

Gimnaziul Superior         Gimnaziul Superior       Gimnaziul Superior        Gimnaziul Superior

Romano-Catolic                         de Stat Baia Mare          Greco-Catolic          Evanghelic

Alba Iulia                                                                          Beiuş                                Bistriţa

       8                                                                      1                                                                  17                                                  1

 

Gimnaziul Superior            Gimnaziul Superior       Gimnaziul Superior              Gimnaziul Superior

Greco-Catolic Blaj              Ortodox Braşov             Romano-Catolic Braşov       Reformat Cluj

           294                                                         1                                                                         1                                                    1

 

Gimnaziul Superior         Gimnaziul Superior      Gimnaziul Superior         Gimnaziul Superior

Romano-Catolic Cluj       de Stat Dumbrăveni      de Stat Făgăraş                de Stat Lugoj

             22                                         1                                                                 1                                                                1

 

Gimnaziul Superior         Gimnaziul Superior       Gimnaziul Superior        Gimnaziul Superior

Fundaţional Năsăud         Romano-Catolic               Romano-Catolic          de Stat Sibiu

                                                            Odorheiul Secuiesc        Oradea

27                                                                        1                                                                      5                                                                 7

 

Gimnaziul Superior          Gimnaziul Superior       Gimnaziul Superior       Gimnaziul Superior

Reformat Târgu Mureş     Romano-Catolic              Romano-Catolic        Reformat Zalău

                                                             Târgu Mureş                   Şumuleu Ciuc

5                                                                            3                                                                          1                                    1

Surprinde, parcurgând repartiţia pe gimnazii, numărul copleşitor de mare al celor care au absolvit Gimnaziul Superior de la Blaj, peste 73%, ceea ce ne îndreptăţeşte să afirmăm că preoţii greco-catolici din Transilvania sunt în cea mai mare parte creaţia Blajului. Semnificativ rămâne şi numărul teologilor care au absolvit liceele româneşti de la Năsăud şi Beiuş, dar şi prezenţa aproape nesemnificativă, a unui singur absolvent, de la Gimnaziul din Braşov, confesionalismul celor două centre ale învăţământului românesc, Blaj şi Braşov, putând fi o explicaţie plauzibilă pentru această situaţie. În schimb, 4% provin de la gimnaziile catolice de la Cluj[15], Oradea, Târgu Mureş, Alba Iulia, Şumuleu Ciuc şi Braşov, gimnazii în care în epoca modernă au studiat mii de intelectuali români[16].

Dar, incontestabil, rolul decisiv în conturarea personalităţii teologice şi intelectuale în formarea preoţimii greco-catolice l-au avut şcolile Blajului, cu dascăli de excepţie formaţi în marile universităţi ale Europei Centrale şi de Vest. Între anii 1754-1918, la şcolile din Blaj, inclusiv la Academia Teologică, au servit 247 de dascăli, dintre care 175, respectiv 69,23%, au studiat în universităţile europene: 69 la Viena, 26 la Budapesta, 24 la Roma, 14 la Cluj, 8 la Lemberg, 7 la Trnava, 4 la Bratislava, 3 la Praga, câte 2 la Eger, Berlin şi Ungvár (Ujgorod) şi câte 1 la Graz, Leipzig, Bucureşti, Pavia, Debreţin şi Paris[17]. Printre ei îi amintim pe Teodor Pop de Uifalău, Ioan Lemeni, Vasile Raţiu de Nagylaka, Constantin Alutan, Grigorie Romanţai, Timotei Cipariu, Simion Bărnuţiu, Iosif Tarţia, Ioan Micu Moldovan, Gavrilă Pop, Demetriu Farago, Basiliu Raţiu, Ioan Raţiu, Alexandru Grama, Alexandru Uilăcan, Victor Smilgeschi,Augustin Bunea,Vasile Hossu, Ştefan Roşianu, Vasile Suciu, Alexandru Ciura ş.a.

De la cel dintâi rector al Gimnaziului, Atanasie Rednic, care a funcţionat între anii 1754–1764, pe parcursul secolului al XIX-lea funcţia de rector a fost deţinută de Ioan Nobili, Demetriu Caian, Demetriu Vaida, Ioan Pop, Gavril Stoica, Simeon Crainic, Vasile Raţ, Ştefan Boeriu, Basiliu Raţ, Teodor Şereni, Nicolae Maniu, Elie Farago, Constantin Alutan, Gregoriu Mihali, Antoniu Vestimian, Elie Vlassa, Ioan Raţ, Simeon Pop Mateiu, Alexandru Grama, Gavril Pop şi Basiliu Raţiu.

Sub îndrumarea profesorilor mai sus enumeraţi, pe parcursul anilor 1806–1911 la Seminarul Teologic (la începutul secolului al XX-lea consacrat ca Academie) au studiat Vasile Raţiu de Nagylaka, profesor şi rector al seminarului, Timotei Cipariu, Simion Bărnuţiu, George Bariţiu, Constantin Papfalvi,profesor la Blaj, deputat în dieta de la Pesta, Ioan Rusu, profesor de istorie universală la Liceul din Blaj, autorul manualului de geografie Icoana Pământului , Iacob Mureşianu, Simion Balint, Elie Vlassa Tzikudi, profesor la Liceul din Blaj, deputat în dieta de la Sibiu, Iosif I. Maniu, profesor la Liceul din Blaj, Axente Sever, prefect de Blaj, Ioan Antonelli, vicar al Făgăraşului, deputat în dietele de la Cluj (1865) şi Pesta (1869), Ioan Micu Moldovan, profesor, protector al tinerimii blăjene, membru al Academiei Române, Alexiu Viciu, profesor , autor al unor manuale şcolare, Sebastian Radu, preot, colaborator la revistele Observatorul, Unirea şi Foaia Scolastică , Vasile Smirgeschi, Iuliu Montani, Amos Frâncu, Alexandru Ciura, Iuliu Maior ş.a.

Cei mai dotaţi studenţi , încă din timpul studiilor, erau  trimişi la Seminarul de la Sancta Barbara, după 1873, când studenţii români au fost transferaţi în Seminarul Central din Budapesta, la facultatea de teologie din capitala Ungariei. De altfel, la Budapesta, în Seminarul Central, între anii 18061911 au studiat 306 tineri români[18]. Printre cei care au fost trimişi în timpul studiilor în seminariile de la Viena şi Budapesta s-au numărat: Ioan Balint (din 1851/1852), Olimpiu Balastelki (1851/52), Nicolae Papiu (1851/52), Alexandru Kis (1851/52), Gabriel Papp (1853/54), Ioan Oltean (1856/57), Demetrius Farago (1859/60), Basiliu Raţiu (1860/61), Ioan Laslo (1861/62), Ioan Pop (1863/64), Ioan Perianu (1863/64), Victor Rusu (1864/65), Ştefan Câmpeanu (1866/67), George Bucşea (1866/67), Iulius Montani (1884/85) – stundenţi la Sfânta Barbara, şi Aron Deacu (1874/75), Octavian Banfi Bonfiniu (18 75/76), Aurelian Florian (1878/79), Virgilius Popescu (1879/80), Iosephus Musteţiu (1883/84), Ioan Fodoru (1887/88), Iustinian Harşia (1890/91), Ioan Pataki (1893/94), Alexandru Ciura (1894/95), Ştefan Pop (1901/02) ş.a. – toţi la Seminarul Central din Budapesta. După crearea Mitropoliei Unite, Papa Pius al IX-lea a creat pe seama Bisericii Greco-Catolice 4 burse pentru studii teologice la Roma. Cu asemenea burse au studiat, începând din 1906, la Colegiul Urban De propaganda Fide tinerii Augustin Ciungan şi Coriolan Pop Lupu.

Blajul, prin tinerii instruiţi în Academia Teologică şi prin cei trimişi în colegiile şi universităţile de la Budapesta , Viena, Roma şi în alte centre universitare ale Europei, a creat o preoţime cu o înaltă pregătire teologică, profund ataşată valorilor Bisericii Greco-Catolice şi idealurilor naţionale ale românilor din epoca modernă. George Bariţiu, care a studiat 4 ani în Seminarul de la Blaj, recunoştea înrâurirea hotărâtoare pe care a avut-o acesta asupra sa, mărturisind că acolo a învăţat să rămână român şi să scrie româneşte[19].

Cunoaşterea istoriei instituţiilor de învăţământ de la Blaj, a intelectualităţii eclesiastice create în acest centru şcolar se impune ca o necesitate pentru reconstituirea trecutului românilor din epoca modernă.                                                          

 

 

                                 



[1] Nicolae Iorga, Pagini alese din însemnările de călătorie prin Ardeal şi Banat, Edit. Minerva, Bucureşti, 1977, p. 237.

[2] Iacob Mârza, Şcoală şi naţiune (Şcolile din Blaj în epoca renaşterii naţionale), Edit.  Dacia, Cluj-Napoca, 1987.

[3] I. Antonelli, Breviariu istoric al şcolilor din Blaj, înPrograma Gimnaziului Superior, Preparandiei, Normei şi Şcolii Populare de Fetiţe pe anul şcolar 1876/7”, Blaş, 1877; N. Brânzeu, Şcoalele din Blaj, 1898; I. Georgescu, Şcolile din Blaj, în „Boabe de grâu”, IV, 6, 1933, p. 334360; Nicolae Albu, Istoria învăţământului românesc din Transilvania până la 1800, Blaj, 1944, p.173197; idem, Istoria şcolilor româneşti din Transilvania între 18001867, Edit. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1971, p. 2073; Mai recent vezi „Cultura creştină. Număr jubiliar dedicat aniversării a 240 de ani de la înfiinţarea şcolilor din Blaj. (17541994)”, Blaj, octombrie 1994.

[4] I. Antonelli, op. cit., p.38.

[5] Arhivele Naţionale. Direcţia Judeţeană Alba, Fond Academia Teologică Greco-Catolică Blaj, Dosarele : F/1 Registru cu clasificarea clericilor din Seminarul din Blaj 18061883 şi F/6 Registrul clasificărilor teologilor din Seminarul de la Blaj 18801911.

[6] Octavian Bârlea, Deschiderea şcoalelor din Blaj (1754), înCultura Creştină” , Blaj, octombrie 1994, p. 36.

[7] Dr. Ioan Raţiu, Din trecutul Ordinului Basilitan , în “Anuarul Institutelor de învăţământ greco-catolice din Balázsfalva (Blaj): Gimnaziul superior, Institutul Pedagogic, Şcoala Civilă şi Elementară de Fete, Şcoala de Aplicaţie, Şcoala Învăţăceilor de Meserii şi Negustorii pe anul scolastic 1911–12”, Balázsfalva, Blaj, 1912, p.VII.

[8] Ibidem, p.VIII.

[9] Augustin Bunea, Episcopii Petru Paul Aron şi Dionisiu Novacovici sau Istoria românilor transilvăneni de la 1751 până la 1764, Blaj, Tip. Semin. , 1902, p.308–309.

[10] Dr. I.Raţiu, op.cit., p. XIV.

[11] I. Mârza, op.cit. , p. 62.

[12] Dr. I.Raţiu, op.cit. , p. L XIII.

[13] Ibidem, p. IV.

* În toamna anului 1949, Curtea de la Viena a desfinţat autonomiile locale ale comitatelor, scaunelor şi districtelor, în locul lor fiind introduse instituţii de tip austriac. Pein publicaţiunea guvernatorului civil şi militar din 21 septembrie 1949, Transilvania era împărţită în şase districte militare, care după reşedinţele lor erau numite al Sibiului, al Alba Iuliei, al Clujului, al Reteagului, al Odorheiului şi al Făgăraşului. În anul 1854 Transilvania a fost împărţită în zece prefecturi cezaro-crăieşti. Această nouă organizare administrativă a durat până la 15 aprilie 1861, când s-a revenit la organizarea administrativ teritorială tradiţională în comitate, scaune şi districte. În 1876, reforma administrativă va consacra organizarea administrativă în comitate a întregii Transilvanii.

[14] Cornel Sigmirean, Istoria formării intelectualităţii româneşti din Transilvania şi Banat în epoca modernă, Presa Universitară Clujeană, 2000, p. 219–220.

[15] Simion Retegan, Şcolarizare şi dezvoltare. Elevii români ai Liceului piarist din Cluj între 18501910, în “Anuarul Institutului de Istorie din Cluj Napoca”, XXXII, 1993, p. 125.

[16] C. Sigmirean, op.cit. , p.179–193.

[17] Idem, Elita eclesiastică românească din Transilvania în epoca modernă. Formarea universitară, în vol. Slujitor al Bisericii şi al Neamului. Părintelui Prof. Univ. Dr. Mircea Păcurariu, membru corespondent al Academiei Române la împlinirea vârstei de 70 de ani, Edit. Renaşterea, Cluj Napoca 2002, p. 600.

[18] Idem, La constitution de l’intellectualité ecclésiastique roumaine de Transylvanie dans les institutions d’enseignement supérieur de l’ Europe Centrale et de l’ Ouest. Le cas de l’ Université de Budapest ( 18061918), în „Church &Society in Central and Eastern Europe, Edited by Maria Crăciun &  Ovidiu Ghitta, Cluj Napoca, 1998, p. 77103.

[19]  Dr. Ioan Raţiu, Dascălii noştri. Scurte notiţe din viaţa şi activitatea lor literară (17541848), în “Raport despre Institutele de învăţământ greco-catolice din Balázsfalva- Blaj: Gimnaziul Superior, Institutul pedagogic, Şcoala de aplicaţie, Şcoala de fete, Şcoala pentru Învăţăcei de Meserii şi Negustorii şi Azilul de Copii pe anul scolastic 19071908”, Balázsfalva- Blaj, 1908, p.L XXIX