C O N T R I B U Ţ I I
COMPLETARE LA “CALENDARUL SĂRBĂTORILOR CATOLICE” CE APAR ÎN DOCUMENTELE MEDIEVALE PRIVITOARE LA TRANSILVANIA
LIDIA GROSS
Institutul de Istorie “George Bariţ” Cluj-Napoca
Datarea corectă, cât se poate de exactă, a unui document reprezintă un aspect extrem de important, esenţial chiar, în activitatea unui medievist. Plasarea în timpul/ contextul potrivit al evenimentului istoric constituie premisa fundamentală pentru cunoaşterea şi interpretarea justă, adecvată a acestuia, fapt bine cunoscut şi asupra căruia nu dorim să insistăm acum.
Instrumentele de bază pentru datare, la care recurg specialiştii în domeniu, sunt reprezentate de “Lista alfabetică a sărbătorilor catolice” şi “Cele 35 de calendare catolice”, concepute ca anexe la studiul de cronologie a documentelor privind Transilvania (sec.Xl-XVl), datorat istoricului Francisc Pall.
Contribuţia lui Francisc Pall în domeniul cronologiei istorice, asociată preocupărilor sale de diplomatică latină cu referire la Transilvania, mărturisesc, o dată în plus,rolul acestuia pe tărâmul ştiinţelor auxiliare ale istoriei.
Recunoscând utilitatea “Calendarului catolic” în datarea rapidă şi eficientă a documentelor, am considerat oportună completarea acestuia cu o sărbătoare mai puţin importantă şi rar întâlnită în documentele transilvane.Apariţia ei în sursele istorice ridică anumite probleme de identificare. Este vorba de sărbătoarea “beatae Walburgae virginis”. Walburga (Walpurgis), membră a unei familii aristocratice anglo-saxone, şi-a urmat fraţii Willibald (Wildbald) şi Wunibald (Wynbald), chemaţi de Sfântul Bonifaciu, în Germania. Willibald este considerat fondatorul episcopiei de Eichstädt (aproximativ 741), iar Wunibald, întemeietorul mănăstirii benedictine mixte (Doppelkloster) din Heidenheim. După moartea fratelui său Wunibald, Walburga a devenit abatesă a mănăstirii menţionate, unde şi-a sfârşit viaţa, la 25 februarie 779, dată care marchează una din sărbătorile dedicate ei şi anume “depositio beatae Walburgae virginis”.
În 12 octombrie 781, relicvele sale au fost duse la Eichstädt, ziua fiind sărbătorită în acest episcopat ca “dies translationis beatae Walburgae virginis”.
Alături de aceste două date, de numele Sfintei Walburga se mai leagă o festivitate: ziua de 1 mai, când se presupune că a avut loc canonizarea ei. Ne întâlnim şi în acest caz cu fenomenul de “creştinare” a unei aniversări păgâne, antice, în data de 1 mai fiind celebrată sărbătoarea primăverii. Ďn credinţa populară, noaptea de 30 aprilie/1 mai era intervalul în care se reuneau vrăjitoarele în locurile ascunse din zonele montane. Nu ştim de ce aceste credinţe păgâne au fost asociate tocmai Sfintei Walburga.
Cultul Sfintei Walburga s-a răspândit foarte repede în Germania, Franţa, Ţările de Jos şi Anglia.
Ďn Transilvania cunoaştem (până acum) o singură instituţie religioasă care a avut ca patronim Sfânta Walburga, anume biserica parohială din Cisnădie (Heltau), fapt ce dovedeşte o slabă receptare a acestui cult în zonă.
Cu toate că este o prezenţă izolată în galeria sfinţilor protectori veneraţi în Transilvania, Sfânta Walburga îmbogăţeşte acest univers hagiografic, atât de intim legat de existenţa cotidiană a omului medieval..
Walburgae (Walpurgis) virginis (festum):
1. 25 februarie, “depositio”, recunoscută în Salzburg şi Genf.
2. 12 octombrie, “treanslatio”, recunoscută în Eichstädt.
3. 1 mai, “canonisatio”.
Celebrarea sărbătorilor sfintei Walburga nu este strict limitată la aceste zone, fapt dovedit de documentele emise în spaţiul transilvan.
BIBLIOGRAFIE: