DOCUMENTE PRIVIND MINELE DE LA BORŞA

Ela Cosma

Institutul de Istorie “George Bariţ” Cluj-Napoca

            Documentele de mai jos, provenind de la D.J.A.N. Baia Mare, Fond Direcţia minelor şi uzinelor, an 1782, doc. nr. 59; an 1851, doc. nr. 360, prezintă o imagine sintetică a zonei miniere Borşa şi a mineritului de aici. Este vorba despre: o copie din 1782 a unui document  din 1551 relativ la aşezarea minei de aur şi argint de la Borşa, precum şi despre memoriul asupra mineritului regal de la Baia Borşa în anii 1794-1850.

            Semnalăm faptul că, recent, preocuparea istoricilor faţă de subiectul mineritului s-a concretizat într-o lucrare de amploare, dedicată sării şi argintului în Transilvania. Sinteza reprezintă o excelentă realizare documentară, grafică şi fotografică în 6 volume (Rainer Slotta, Volker Wollmann, Ioan Dordea, Silber und Salz in Siebenbürgen, Bochum, 1999-2000).

1.

Hof-Kammer in Münz u Bgwesen

                                                           Wienn

            Das k.k. Münz und Bergwesens

            Ober Inspectorat Amt zu Nagybania

            Nagybania

                                                            Ex offo

            Die hier in Abschrift bey verwahrte alte Urkunde de Anno 1551 über die Beschaffenheit des in der Marmarohs gelegenen Gebürgs Borsa, und das darin befindlich seyn sollende Gold- und Silber Bergwerk wird ihm k.k. Ober-Inspectorat-Amt mit dem Auftrag zugesendet: daß Selbes um dieses Gebürg, und Gegend sich genau erkundigen lassen, sodann aber, wenn es von der Localitaet die sichere Nachricht haben wird, jemanden dahin absenden solle, welcher nicht nur den Augenschein einehmen, und von dem Gebürg eine ordentliche Beschreibung mache, sondern auch in den alten Hallen Schräme reisen lasse, und von da sowohl, als von dem etwann antreffenden Ausbeissen Proben nehme, die sodann in dem Feuer zu unterprüfen seyn werden: was solche für einen Halt in Bley, Kupfer, oder Silber haben; Endlich aber ist von allem eine ausführliche Relation mit beygefügtem Gutachten hieher einzusenden. Von der k.k. Hof-Kamer in Münz und Bergwesen.

 Wienn den 16^ten August 782.

Kollowrath

                                                                        Kanton Wilhelm Bertram

*

            Camera aulică de finanţe şi minerit

            Oficiul Inspectoratului superior c/ezaro/-c/răiesc/

            de finanţe şi minerit din Baia Mare

                                                                        Viena

            Baia Mare

                                                            Ex officio

            Vechiul document din anul 1551, păstrat în copie, despre structura muntelui Borşa aflat în Maramureş şi despre minele de aur şi argint pe care le cuprinde acesta, se trimite oficiului Inspectoratului superior c/ezaro/-c/răiesc/ cu însărcinarea: ca acelaşi să se informeze exact asupra acestui munte şi a zonei; de îndată însă ce va obţine din partea /vreunei/ localităţi vestea sigură, să trimită pe cineva acolo, care nu numai să vadă şi să facă cuvenita descriere a muntelui, ci chiar să cutreiere galeriile acoperite, luând probe atât de aici, cât şi din eventualele iviri pe care le va întâlni. Aceste probe să fie verificate imediat în foc /pentru a se constata/ ce conţinut de plumb, cupru sau argint au. În fine, se va alcătui din toate acestea o relatare amanunţită care se va trimite încoace cu expertiza alăturată. De la Camera aulică c/ezaro/-c/răiască/ de finanţe şi minerit.

Viena, 16 august 1782.

                        Kollowrath

                                                                        Cantonier Wilhelm Bertram

2

Copia

Copia Von einer alten Urkunde de anno 1551

welche lautet

Gelegenheit des neuen Goldes, und Silber Bergwerks

in Marmarusch vor zeiten Borsobanya genannt

            Zigeth ist ein fleken Vier Meill oberhalb Flus, und ein Meill unter den Salzgruben in Marmarusch gelegen, da fällt in die Theisse ein Wasser die Iza genannt, darauf man vergangener Zeit die Salz auf Schief gelegt, und also in die Theisse, und fürtan aus Marmarusch geführt. Diesem Wasser Iza nach zeücht man von Ziegeth aus in einer Landschaft zwischen den gebürgen gelegen, fast so groß als die Lipte an zips, mit zimlicher gueten Wallachischen Dörfern besetzt, und fallen in gemelt Wasser in hinauf Reisen edliche andere Wasser von Mittag, von den Siebenbürgischen gebürgen. Darunter zwey die Nahenhaltigsten eines Maromarusch, das andere Schaio genant, der Zug durch diese landschaft von Ziegeth aus in ain zimlich tagreis zu ende dieser geht über das gebürg einsteig in Siebenbürgen auf die Stadt Nösen zu, von dann man Wein und andere Nothdurft gegen Ziegeth, und dem Salzbergwerk zu guth auf Sambroß (Tragpferden) zu bringen pfleget.

            Der andere Weeg aber so zu obgemelten Perkwerk führet, geht erstlich über einen Berg ainer Meillen in einem andere grund darinen Zwey Dörfer auf ein Meil von ein ander gelegen, durch diese grund rinnt ein Wasser Wizo genant, dem zeücht man nach gegen Sonnenaufgang, von dem Oberdorf auf ein Meil bis an den Fleken, da die bergstatt gewesen, die man Borsabania genant von dem Gebürg Borsa, das darüber ist, allda verlasst man beyde Wasser und Fleken samt den Gebürg Borsa im Mittag, und zeücht in einem engern Grund, da die alten Ire Hütten gehabt, auf nur zimliche Meil bis ans Haupt da die bergwerk seynd, und die gänge durchstreichen, bei diesem Hauptgebürg, seind viel Schußgrund fast hoch der letzte Schußgrund gegen aufgang, hat die Arzt, und Schiesgänge bis an tag zerrissen, nit an an einer, sondern viel Örten, diese Gänge streichen von gedachten Schuß grund durch eine weitte Thelkhen ins Haupt des Berges, da noch etliche Schuß Kais seind Ee man zum haupt komt, in diesen Thälken haben die alten viel Stollen auf die gänge getrieben und sonderlich in zweygen Stollen grosse Arbeit gethan, als ich leicht an den Halden erkennen mögen, solche obere Stollen seynd aber nicht aus geweldigt herunter aber, wie obgemelt, am untern Ort streichen die gänge in Aufgang in ein ganzes Feld, da ohngezweifelt die gelegenheit noch Ewige Arbeit sein mag, so seynd die gänge dasselbst, ins haupt bis in die fünfhundert Claster herab von obgemelten ersten Stollen über tausend Claster mit geringen Unkosten zuvor Stollen, wofern gedachte genge in die Tiefe versichert wurden, so viel ich aber erkenen mögen, so haben die alten gar wenig, oder gar keinen Khieß gehauen, denn die Khießgänge stehen gemeiniglich bis am Tag als ein glokchen gedingen und unverbrochen, sie seynd an etlichen enden der gängen vom Tag an Stollen weise nachgefahren, an etlichen Orten im liegenden an andern im hangenden, und wo sy dan Schwarz Arzt und Plei glanz vermerkt, haben sie auf die gänge aufgebrochen, an etlichen enden demselben nach gesunkhen, daß sy also Ungezweifelt nur Schwarz Ärzt und Plei glanz gehauen; so viel sie durch den Ofen in der Schmelz Arbeit selbst hat verbleyen mögen. Derhalben sie keinen Khieß gehauen, wie auch der Brauch auf der Rodnabanya in Siebenbürgen gewesen, und jezo noch ist, welche Rodnabanya meines achtens, nicht weit von diesen Ort in Aufgang gelegen.

            Demnach ist das Streichen der gänge, und des gebürgs gelegenheit so ich vor Vier Jare auf der untern seitten allenhalben bin übergangen, angesehen habe. Wie aber dieser Khieß zu arbeiten sey, samt den schwarzen Arzten durch die Schmelz Arbeit, will ich hernach wo es fueg und Stolle haben, und von mir begehrt würde, als ein treüer diener meinem Verstand nach anzeigen. Dann ich in der unterthänigsten Zuversicht gegen meinem allergnädigsten Herrn den Könichs Khay E Matts stehe, weil ich aus Gehaiß und Verordnung seiner Maitt. kals herrn georg breuner einen Anfang der erkundigung dieses bergwerk thunn helfen, daß mich seiner Matt auch weiter hiezu für ainen andern brauchen, und mit gnaden bedenkhen werden, Rathe auch in allbeye, wie es die Nothdurft erhaist, daß seine Matt andere mehrberg Verständige Person zu besichtigung der Orten verordnen, und schickhe, die seiner Matt einen mehrere Bericht thunn mögen, dan ich mich nicht für den rühme oder ausgäbe der so viel verstehn, oder die zeigen wissen, daß sich seine Matt darauf zu verlassen habe will: wie woll ich hof, es werde nit anders, dan ich hiemit Anzeige befunden.

            Dann so viel das übrige so zu Perkwerkhen gehört, betrift, als walde, Wasser, und dergleichen mit dem sind diese Ort von Gott genugsam versehen; Es seynd zwene gründ, darine man Schmelz Hütten setzen mag, in dem engern Grund, der wie obgemelt, von dem stat Plaz zum Pergwerkh fürt, darine die alten ihr Hütten gehabt, mögen zur Nothdurft bis in fünfzehn Hütten stehen, und gebraucht werden, der andere grund dadurch das Wasser Wyzo schleußt, hat auch Salz genug da auch zur not bis in fünfzig Hütten oberhalb und underhalb des stat flekhens möge gebauet werden obs gleichwohl mit der Arzt feur Schwärer zeugenn würde. Sondern das würde noch seine Zeit haben in der viell wäre zu hofen, daß Sich die Perkwerkh besser anbauen, und in die Tiefe edler Arzt gefallen würde, so seind solche Schus Grund und wie selbst gewachsener rinswerkh von gott verordnet, daß man in Viel Jare keines, sondern Unkosten auf die roß zum Kohl füere in die Hütten wird bedürfen, sondern nahend den Schmälzhütten die Kohl stetten machen möge.

            Als nun J.M.E. durch mehrere erkundigung dieser bergwerk in ein solche gewisheit und erfarens khumen, darauf zu Pauen sey, so wird die Not erhaischen, daß Sr. M. den gemelten Weißen fleken Borsabanyer widerum besezen, und erheben lassen, welches ungezweifelt bald geschiehet, wo Sr. M. den Zuezug erlauben; die Ort sichern, und wie andere Bergwerkh mit sundere begnadiegen begaben. Daneben mit richtigen statuten, und bergordnungen versehen, darum Sr. M. ungezweifelt Sr. sunders Guet und Gnad werde scheinen lassen, dadurch die Leüth zum Zuegang, und zu erbauung der bergwerk zu Haizen, dann so viel ich gehört. So werden viel guete Leüth sich zu Pauen, auch gar dahin zu sessen begeben, wofern ihnen zu Pauen statt gethann wird, wie auf der Khremniz, Schemnitz und anderer orten mehr, dan ob Jr. M. dieses bergwerkh gar auf ihren aigene unkosten erbauen, und mit ihren Arbeittern belegen lassen, wird eines mehrere bedürfen Ich lies mirs gefallen aus vielen ursachen, die hir mit not zu erzellen, das der gemeine Man und für ermlich die Einwohner des Landts so lust hatte und khunten Pauen, zuegelassen würden die künigliche Mäsestett hetten nichts weniger Fueg und Recht als ein Landes fürst, und grundherr den meisten nuz an sich zu bringen mit Aufrichtung einer Camer in welche weniglich schuldig wären, die Silber und Gold umb zimliche Bezahlung einzureichen, daneben mer andere nuz mag Jrer M. Camer zu gunst gemacht werden, wie solches die Zeit Eröffnen, und ferner bedenkhen mit sich bringen wird, Sunder das alles in der Kay E May E gewald und Handen die unzweifelt als ein gnädigster König so den bergwerkhen mit sundere gnaden geneigt, und befleissen, hier Jene alles wohl betrachten, und damit die gab Gottes so am gemelten orth ligt. Jr. Mat zu auch Jren armen unterthanen in der Cron Ungarn guet aufkhumme, gnädigst anwenden werde. Darzue der Ewig guettig Gott sein Gnad und Hilf verleihen wolle.

Bernhard Dirk                                  

Einnehmer der küniglichen Urbar

 in Zips

            Collationirt und ist gegenwärtige Abschrift dem original Bericht, der im k.k. Hof Kamerarchiv befindlich ist, nach der damaligen Schreibart buchstäbl gleichlautend, Urkund dessen meiner fertigung. Wien den 5 May 1780.

L.S. Johan Florian Baumberg

k.k. Hof Kamer Archivar

*

Copie

Copia unui vechi document din anul 1551

care sună astfel

Aşezarea noii mine de aur şi argint

din Maramureş, odinioară numită Borşa

            Sighet este un loc care se află la patru mile deasupra râului şi la o milă mai jos de ocnele de sare din Maramureş. Aici se varsă în Tisa o apă numită Iza, pe care în timpurile trecute se încărca sarea pe vapoare şi astfel /se transporta/ până în Tisa, şi se ducea în afara Maramureşului. Pornind din Sighet de-a lungul acestei ape Iza se trece printr-un peisaj aşezat între munţi aproape la fel de înalţi ca şi Lipte din Zips, ocupat de sate valahe destul de bune. În drumul ei în amonte, în amintita apă se varsă alte câteva ape dinspre miazăzi, dinspre munţii Transilvaniei. Dintre acestea, două sunt cele mai apropiate: o apă numită Maramureş, alta şieu. Calea ce porneşte din Sighet prin această regiune se sfârşeşte după un drum cam de o zi, şi trece peste suişul muntelui în Transilvania, către oraşul Bistriţa. Este obiceiul ca de aici să se aducă la Sighet şi la ocnele de sare vin şi alte necesităţi, /transportându-le/ pe cai încărcaţi cu poveri.

            Celălalt drum însă duce la sus menţionata mină, trecând mai întâi preţ de câteva mile peste un munte, apoi pe un alt teren. Aici se află două sate aşezate la o distanţă de o milă unul de celălalt. Prin acest teren curge o apă numită Vişeu. Urmându-i cursul către răsărit, din satul de sus se mai merge o milă până la locul unde a fost oraşul montan numit Baia Borşa, de la muntele Borşa aflat deasupra lui. Lăsându-se aici în urmă la miazăzi ambele ape şi locuri, împreună cu muntele Borşa, se intră pe un teren mai îngust, unde îşi aveau bătrânii topitoriile. Cam la o milă distanţă este culmea /muntelui/ în care se află minele străbătute de filoane. În acest munte principal este mult teren puşcat; ultimul teren puşcat spre răsărit este destul de înalt. Minereul şi filoanele puşcate au fost scoase până la lumina zilei, nu numai într-un loc, ci în mai multe. Aceste filoane trec de la numitul teren puşcat printr-un teren larg până în creştetul muntelui, de unde mai este nişte pietriş puşcat până se ajunge în vârf. În acest teren, exploatând filoanele,  bătrânii au făcut multe galerii de mină, şi au depus muncă grea mai ales în galerii ramificate, aşa cum am putut lesne recunoaşte după haldele /de steril/. Galeriile superioare însă n-au fost redeschise, fiind continuate mai jos, cum am spus, căci în partea de jos filoanele dau la răsărit într-un câmp întreg. Fără îndoială că aici mai există ocazia unei munci veşnice. Filoanele din vârful /muntelui/ pot fi transformate în galerii până la cinci sute de stânjeni /adâncime/, iar filoanele mai jos de menţionatele primele galerii până la o mie de stânjeni, toate acestea cu costuri reduse. Amintitele filoane au fost consolidate în adâncime. Din câte am putut constata, bătrânii au tăiat foarte puţină piatră sau deloc, fiindcă de obicei filoanele de piatră ies la lumina zilei ca nişte galerii boltite tocmite şi neîntrerupte. Au urmat câteva capete de filoane făcând galerii. În unele locuri /au înaintat/ orizontal, iar în altele vertical. Acolo unde au observat minereu negru şi şlic de plumb au spart filoanele, şi, la câteva capete ale acestora, au coborât în adânc. Astfel este neîndoielnic că au scos numai minereu negru şi şlic de plumb, atâta cât au putut ei înşişi plumbui în cuptoare prin topire. Deci n-au scos pietriş, aşa cum a fost şi mai este şi acum obiceiul în Baia Rodna din Transilvania. După părerea mea, Baia Rodna nu se află departe spre răsărit de acest loc.

            Astfel arată filoanele şi aşezarea muntelui, după cum am văzut acum patru ani cutreierând părţile de jos. Însă cum trebuie lucrată prin topire această piatră, precum şi minereurile negre, acolo unde există dreptul şi sunt galerii de mină, eu sunt gata să arăt după priceperea mea, ca slujitor devotat ce sunt. Pentru că am cea mai supusă nădejde în preamilostivul meu domn, maiestatea sa regele şi împăratul, fiindcă din ordinul şi porunca maiestăţii sale, domnul imperial, voi ajuta, /eu/ Georg Breuner, pentru a începe informarea asupra acestei mine, ca maiestatea sa să mă solicite şi mai departe pentru alte /mine/, şi să mă copleşească cu favoruri. Sfătuiesc ca în continuare, acolo unde o cere necesitatea, maiestatea sa să poruncească trimiterea altor persoane cunoscătoare ale munţilor, care să viziteze locurile şi să dea maiestăţii sale mai multe rapoarte. Dar nu doresc să mă laud şi să mă dau drept un atotcunoscător, care vrea să arate că maiestatea sa se poate baza pe el. Eu sper să nu fie altminteri decât am comunicat aici.

Atât deocamdată. Cât priveşte celelalte care aparţin şi se referă la mine, precum pădurile, apele şi altele asemenea, aceste locuri sunt dăruite din belşug de Dumnezeu. Sunt două terenuri în care se pot construi topitorii. Terenul mai îngust, care, aşa cum s-a arătat mai sus, duce de la locul oraşului până la mină,  unde au avut bătrânii topitoriile lor, astăzi la nevoie ar putea cuprinde până la cincisprezece topitorii . Celălalt teren, prin care trece apa Vişeului, conţine şi destulă sare, iar la nevoie pot fi construite deasupra şi dedesubtul locului oraşului până la cincizeci de topitorii, deşi ar fi mai greu de făcut focul pentru minereuri. Dar va veni vremea lor, şi sunt multe speranţe că minele vor fi mai bine amenajate şi din adâncime se vor scoate minereuri nobile. Aceste terenuri puşcate şi locuri de scurgere ivite ca din pământ au fost astfel orânduite de Dumnezeu, încât mulţi ani de aici înainte nu vor fi necesare cheltuieli deosebite pentru a transporta cu caii cărbunele la topitorii, fiindcă s-ar putea face depozitele de cărbuni în apropierea topitoriilor.

            Dacă preaînălţimea sa maiestatea, ar dobândi certitudine şi experienţă prin mai multe informări, şi ar începe amenajarea, necesitatea o va cere ca maiestatea sa să ocupe iarăşi acele pete (locuri) albe de la Baia Borşa, şi să pornească întreprinderea - ceea ce se va întâmpla fără îndoială în curând, dacă maiestatea sa va permite stabilirea, va consolida locul şi îi va acorda, ca şi altor mine favoruri (drepturi) speciale. De asemenea îl va prevedea cu statute adevărate şi cu regulamente montane. Neîndoielnic maiestatea sa va lăsa să strălucească bunătatea şi harul său pentru a-i însufleţi pe oameni să se stabilească aici şi să construiască mina. Despre acestea toate am auzit. Aşa că mulţi oameni buni vor fi gata să înceapă construcţia şi să se aşeze acolo, de îndată ce vor fi interesaţi de locul de construit, aşa cum /s-a întâmplat/ şi la Khremniz (Kremnica), Schemnitz (Banská Stiavnica) şi în alte locuri. Iar dacă maiestatea voastră va ridica mina pe propria cheltuială şi o va dota cu muncitori, va fi nevoie de mulţi /muncitori/. Am aflat că, din multe pricini străvechi, greu de povestit aici, omul de rând şi locuitorii sărmani ai ţării ar dori şi ar putea să construiască dacă li s-ar permite. Târgul regal nu ar avea drepturi mai mici ca un principe al ţării şi un moşier, putând trage cel mai mare folos din crearea unei Camere, căreia ar exista obligaţia să i predea argintul şi aurul în schimbul unei anumite plăţi. Din aceasta Cameră maiestatea voastră ar putea trage şi alte foloase, aşa cum o va dovedi timpul şi cumpănirea ulterioară. Toate acestea se află în puterea şi mâinile excelenţei sale maiestatea imperială, care neîndoielnic, ca rege preamilostiv, va acorda minelor favoruri speciale şi va căuta să cântărească temeinic toate acestea, ca harul lui Dumnezeu să pogoare asupra amintitului loc. Maiestatea voastră să se îndure ca sărmanii voştri supuşi ai Coroanei Ungariei să o ducă bine. Etern preabunul Dumnezeu să binevoiască a ne copleşi cu mila şi ajutorul său.

Bernhard Dirk,

perceptor al urbariului regal

din Zips

            Această copie este colaţionată după raportul original, aflat în arhiva Camerei aulice c/ezaro/-c/răieşti/, şi coincide literal cu ortografia de odinioară a acestuia. Documentul este întocmit de mine. Viena, 5 mai 1780.

L.S. Johan Florian Baumberg

arhivar al Camerei aulice c.c.

3.

Memoriale

Uiber den Borsabányaer König Gruben Bergbau

vom Jahre 794 - 850

Borsa. Familien. Juden.

            In Marmaroscher Gespannschaft Westnördlich an Wasserthal - und dieses an Galitzien - Nordöstlich an Bukowina - und Ostsüdlich an Siebenbürgen angränzend - besteht aus 4. neuherausgebreiteten adelichen Mihalyi - Timis - Dants - und Stetzko familien. Zählt bei 3000 Selen zwischen welchen vor 50 Jahren keine, und bis jetzt fählig auf 180 jüdische familien Köpfe sich eingenißtet haben.

Petrov.

            Hat 2 k. unirte obere und untere Pfarre und zwei Kirchen, liegt unter dem Karpatischen hohen Berge Petrov der auf den obersten Rücken die Gränze zwischen Siebenbürgen und Ungarn ausmachte. Hier verdient zu werden.

Tartaren Schlucht.

            Die Tartarenschlucht auf dem Vissoer Wasser ober fintina bei 2 Stunden hinauf befindlich, wo der Sage nach im Jahre 717 10.000 nach anderen 16.000 Tartaren bei ihrem Rückzuge durch Mitwirkung und Auszeichnung der Borsaer ihr Leben verlohren haben. (Die Acten hierüber sollen beim Marmaroscher Cottat, und auch beim Baron v Sztoika befindlich sein.)

Waldungen.

            Die großen Fichten, wenig Tannen noch weniger Büchen, und hie und da jetzt schon nur Theißholzbäumchen; befindliche ausgedehnten Waldungen bestehen unter Petrov in Hauptthale Visso, in Hauptthale Csisla und Adynkati.

Wässer.

            Der ersten zwei Hauptthäler Visso und Csisla von vielen Seiten Thälern, und Schluchten Flößtragende Wässer kommen in Dorfe Borsa zusammen, und fließen über das Dorf Moiszin hinab. Von Adynkati entspringender Bach Fontina aufnehmend vieler Seiten Schluchten größere und kleinere Wässer begiebt sich über Walye Novetz bei 1000° oberhalb Kozi in das Wasserthal, wocher dießer Fluß unter dem Dorfe Obervisso mit obigen zusammen kommt, und aufnehmend nach den Haupt Fluß Ruszkova fällt unter Trebuschan bei Burne Podini in die Theisz.

Lebensart.

            Die Borsaer leben theils aus Vieh- und Schafzucht, meistens aber durch Holzhandel welches sie theils von ihren eigenen theils aber von anderen adelichen Moiszin, Szatsal und Szelistye Ortschafts Gründen seit unerinnerlichen Zeiten zu erzeugen berechtigt sind, und gewöhnlich an die jetzigen viele Juden veräußern, - nebst dem nur einige finden ihr Unterhalt, mit in Petrov und Nyegyujerke wenig vorkommenden Gämßen, Bären, Auerochsen, und mehr befindlichen Rehe und Edelmarder Jagde.

Grubenbau

Szigether Berggericht.

            Die oben berührten früher ausgedehnten Nadelholz Urwälder, und seit undenklichen Zeiten, auch bis jetzt noch nicht begangene Thäler und Schluchten, besonders aber die auf mehreren Örtern sowohl in Wasserthal, als in Borsaer Thälern vorfindige alte Schlackenhalden veranlaßten die Schürfung vorzunehemen, so zwar daß schon als die Hofstelle das Marmaroscher Szigether Berggericht dem Nagybanyaer König Oberamte - ddto 31^ten 8^ber 794 ZE Zahl 10.450 einverleibte, wurde von 16^ten 9^ber d.J. Zahl 3468 der zu Borsa wohnende Oberhuttmann dann Bergschaffer Franz Leuthner zum Substituten bestellt.

Trojager Vestlicher Abhang. Dreifalltigkeit, Alt Nepomukjeni, Antoni u Barbara Stollen.

            - Der nicht nur die Schürfung geleitet, aber schon am Trojager Vestlichen Abhange in Dreifalltigkeit und Alt Nepomuktzeni uralten, dann in Antoni und Barabara Stollen Bleierz meistens aber Pochgänge gewohnen, und in Adynkater schon gewußten Pochwerk Bleischlich und Gold erzeugte, die sammt andern in früheren und neueren zeiten auf Wasserläufen betriebene Schürfstöllen vermög oberamtlicher Visit vom 10^ten August 810 Zahl 2829 eingestellt, und nicht mehr eröffnet worden sind.

Trojager Südlicher Abhang. Gurabaj. Heiliger Geiststolle. Ober Baptiszta. Mathei u Philipi Schutt. Unter Baptiszta Zubau. Josephi Abbau u Franzici Lager.

- Wahrscheinlich auch, aus dem Grunde, weil von 795 bis 800 auf dem Trojager Südlichen Abhange in der Seccoer oberen Schluchten gegen Osten der Gura Bajer uralte Bergbau durch den heiligen Geiststolle eröffnet und schon 803 in Ober Baptistastolle Mathei und Philipi  Schutt, in Unter Baptiszta Zubau Stollen (wo Zement (?) Wasser sich vorfindet) Josephi Abbau und sogar Franzisci reiches Golderz Lager bekommt und 6000 Ct Erze bei der Grube von 3 - 17 Lb im Halte abgetheilt waren.

Ferdinandi Tagstolle. Widdersinnischer -//- . Tagschacht. Hellischer Schutt (Schlepp). In Unter Baptista Ferdinandi Zubau.

- Dann sind: Ferdinandi Tagstolle, Widdersinnischer Stolle, Tagsschacht, Mittelläufel, Hellischer Schutt (Schlepp genannt). In Baptiszta Stolle, Zubau unter Ferdinandi Lager und andere (auf der von Cseh 841 verfertigten Karte zu entnehmende Stollen) angelegt, in späteren Zeiten wieder eröffnet, und theils alte Erze durch mehrmalige Gewaltigungen und Verkreuzungen, theils neu entdeckte Lager abgebaut worden sind.

Mikaeli Zubau Stolle.

            - Unter welche besonders unter das reiche Franzisi Lager wurde 806 Mikaels Zubau Stollen Zahl 2556 bewilligt und angelegt, - der oft wegen den harten Sinnt Gestein in Angriff genommen, endlich 844 von der Richtung abgewichen durch Gangschläge das Lager welches schon 841 u 842 durch Abteufen so zimlich verhaut wurde ereicht worden.

Ober und unter Schutz Engel Stolle Letten.

            Auf derselben Berghöhen in einigen 100 Kftern wurde Ober- und unter Schutz Engel bleiisch Kupfer, und reichere 3 Erze in einer Weißert Kluft führende Stöllen gewältigt, auch abgebaut, - selbst 840 u 841 wieder befahrbar gemacht, - dann aber ohne es gehörig zu untersuchen, verbrochen und nicht mehr geöffnet worden (Prot von 843 Zahl 2421) - weiter gegen Westen.

Gurabaj Leopoldi Stolle.

            Auf denselben Löchen wurde 804 der Leopoldi alter Abbau Stolle eröffnet; worin in einigen Kftern am Kreuzgestäng ein sehr (unbekannt) tiefes Abtheufen wohin das Gruben Wasser eingehet, und dessen Ausgang bis nun nicht gefunden worden ist. In diesem bau sind Kupfer Gelf (?) Erze Silberkhieße, und besonders von Alten meistens Blei und Silbererze gewonnen worden.

Bartolomei.

            Unten in der Seccoer Schluchte nache an die groeßte Stolle wurde ein Schurf der in späteren Zeiten 841 Bartolomei genannt wieder betrieben, im Bache am Westlichen abhange waren 6 - 12 "mächtig anstehende Felserze abgebaut, aber wegen eindringenden Wasser weiterhin Stufen gelaßen."

Röstchen  und Sturzstollen.

            Ober den Bartolomei sind in beiden Gebirgs Abhängen Röstchen, und auch denen erschürften Klüften nach, bis diese sich nicht verdrückt haben Stollen mäßig betrieben worden.

Mathei Josephy u Nepomuktzeni Stollen.

            Mathei, Josephi und Nepomuktzeni sind 808 in der Aufsteigenden Gebirgs Seiten Schluchte mit nördlichen Streichen, die erste Felserz, die letzteren auch 3 Erz enthaltende Klüfte entdeckt worden, - diese sind auch öfters in Angriff genommen, aber die Oberste Josephi hat sich ins feldort verdrückt, - die Nepomuktzeni bei ihrem mittelmäßigen Adel sehr fest geworden, - und der Mathei Milder zu betreibende Kluft, dürfte beim Anhalten die Nepomuktzeni Morgen seite, und diese mit der Josephi Abend seite zusammen scharen.

Murgoer Schluchte.

            Diese dem Secco Thale Vestlich gelegene und sich steil ausdehnende Klüfte ist im Jahr 807 durch Untersuchungs Stollen, Gelf und Schwefel Schnürchen nach beschürft, - welche sich in einigen Kftern verengten, und nicht weiter untersucht worden.

Kissaffronybanya.

            In neuerer Zeit 843 wurde oberhalb dieser Stöllen von Gewerken (Kotics, Karl) bearbeitet, und auch jetzt noch immer kleine jedoch von Gold reiche anschläge erhoben, - (von Kotics Carl zwar gemuthet aber die verleihung kaum auch jetzt seinem Nachfolger Kotov Pantzi vermittelt worden).

Stephani Gruben.

            Stephani Blei, Silber, Kupfer u Gold führende mit dem Secco thale streifende Kluft ist 803 als man zur Unterbringung des Berg Personals (23 Mann) eben 110 Kfter unterhalb einen 6 Kfter langen und 11 Kfter breiten Hauerkram nebst einer Schmiede gebaut hat entdeckt, - 806 nicht einen Zubau angefahren und auf 240° mitunteren 2 Zubauen ausgerichtet 811 u 812 Pochwerk gebaut, - dann öfters stehen gelassen - und gefrißtet, - von Gewerken Manz 816 mit einem großartigen Pochwerk versehen, aber als sobald 821 verbrannt ist, auch von ihm aufgegeben. Endlich wieder vom Arar geschehenen Betrieb 836 Visit verlassen, - hierauf 838 von Gewerken gemuthet, kleines Pochwerk erbaut und auch jetzt noch in privaten Betriebe sich befindet.

Scheapoer Klüfte.

            Sind in Schapoer Klüfte nache vom Palatin Stein ober dem Stephani Stollen 807 2 Mächtige Gelf Silberkhieß und Margarit enthaltende Klüfte nicht weit von einander eingeschrämt, und wegen unbequemer Lage besonders aber da sich die Obere in die Teufe zu verschmälern anfing einstweilen eingestellt.

Stritzer Schluchte.

            Diese von Secco Thale in Ostwestliche Trojager gehänge so genannte Stritzer schluchte, alt und nur vor Zeit angeleegte und auch von Gewerken längere Zeit bebauten Stöllen lohnten sich nicht.

In Pitsoru Kapri. Victoria u Hofrath Lagerbau.

            844 26^ter 8^ber mit beigegebenen Namen Victoria gemuthet und diese anfangs sehr schön anstehende Gelf Erz Einlagerung wurde 846 in Visit Protokoll Hofrath Lager Bau genannt, aber 848 schon gänzlich stehen gelassen.

            Hierüber sind werth zu lesen

            a) Gruben Bericht pro 8^beri 844 den 14^ten 9^ber eingesendet;

            b) Visit Protocoll von 845 u

            c) -//- 846, wobei berührt wird: daß dieses Ausbeißen k. Bergmann Roob entdeckt hat.

Trojager Nördlicher Abhang.

            Makerloer Thal und Rücken in Wasserthal wurde im Jahre 807 mittelst Eröffnung der alten (die im makerloer Thale bedeutende Schlacken zu finden sind) und nun angeleegten Schürfen sorgfältig untersucht, - und schon 810 Zahl 2829 Visit eingestellt. In späteren Zeiten wiederholt begangen und beschürft, und jetzt bloß durch den Lobkovits Stollen von einer Gewerkschaft sammt kleinen Pochwerke mit Bereitung der Bleischliche im Baue erhalten.

Kolbu Thal. Antoni Patikaer Schurf Stolle. Antoni Zubau Stolle.

            Wurde 799 nach Stund 19 in Potikaer Gebirg im Frühjahr in Betrieb genommen und schon am 13^t Juni d.J. ist der Zubau Antoni angelegt. 803 waren 18 ¹/₂ Kfter betrieben, auf beide Seiten ausgelegt, - später dann nach verfolgt, aber als unbauwürdig stehen gelassen. 840 wurde dieser Zubau Stolle wieder aufgemacht, - so gefunden, und nicht weiter verfolgt.

            Dem Antoni Stolle gegenüber in Gebirg wurde diese Kluft edler gefunden Gelferze selbst im Jahr 840 gewohnen worden sind.

Rudolfy Schurf.

            Von der Antoni 9 - 10° hoher gegen Norden war 3 "mächtige Gelf Erz und Kieß, gegen Oststreichende Kluft /"/ eben zu jener Zeit angetroffen, der angeschlagen Stolle 6° betrieben, - hat sich aber zertrümert daher stehen gelassen, - der ohnedem aller dieser Stöllen fester Gründstein 804 selbst dem gebrauchten feuersetzen widderstand.

Maria Ludovica. In Paltinesker Seiten Thal.

Auch Butschkaischer Stolle genannt wurde 800 in einer Letten Kluft in Kieß und beliblendigen Erzmitteln betrieben 803 schon 38. Kfter ausgefahren und haltete laut Probenzettel 3 Lb 5 ¹/₂ Lb Silber 3 q und 5 d O und obwohl selbe öfters ja auch 840 82. Kfter tief gewältigt ist wurde nicht benützt.

Sara Stollen. Caroli Stollen.

            Nache an diesem war Sara und Caroli Stollen angelegt, - in letzterem hat sich das Feldort ganz verunedelt, - aber Sara welcher die Ludovicaer Kluft sich nächert - durften am Scharungs Punkte edler und als pochwürdig im Nothfalle noch benützt werden.

Clementi Schurf.

            Die hier neben Bach ins Gebirg auf mehrere Kfter betriebenen bleisch blendige und Kießkluft hat sich im Feldort, - sowie 808 und 810 belegten Abteufen gänzlich verlohren, - diese ist noch über Wasser in das Hauptgebirg nicht untersucht worden.

Csisla Hauptthal. Unter Csislaer Stolle.

            Am Fuße des Colbu Thales über das Wasser Csisla, neben gewester Sopotaischer (Dants Janacsy) Brettmühle wurde durch den bestellten Schurfhauer Betska 803 ins Gebirg angelegt, - in einigen Kftern Silberkieß, Blei und Margarit Kluft in festem Gestein angefahren - und dieselbe wurde öfters, selbst wieder 841 tief ins Gebirg verfolgt, - aber als unbauwürdig stehen gelaßen.

Ober Csislaer Schurf.

            Am Nytedaer Gebirgs Abhange war einem Ausbeißen ein kurzer Stolle angelegt, - aber bei auskeilung dieser Gelferzigen Kluft (in welcher Gebirgs Seite viele derlei Klüftchen zu sehen sind) von weiterm Bau abgestanden.

In Paru Roshy. Unter Alexandri Schurf.

            In nördlichen Csislaer Hauptthales Schluchte Paru Roschi, auch 808 auf /.../gelferzige und kießige Kluft war die schürfung fortgesetzt, - diese ist auch 840 und 841 nächer untersucht, - und dann weiter als unbauwürdig nicht betrieben.

Ober Alexandri Stolle.

            Dieser am Ausgang des Misorer Thales angelegte Alexandri Stolle in welchem der gute Samelbrun an der rechten Ulm Stolle mit quirlendem Geräusch hervor quirlt, wurde schon im Bericht vom 7^ten bis 20^ten 7^ber 806 so bekannt und eingestellt.

            Eben so auf beiden Seiten des Hauptthales Csisla mehrere Schurfstöllen und angelegten Schürfe wurden verlaßen.

Misorer Thal und Valye Bürz Anna Zubau Stolle.

            In Misorer Thal hienauf wurden nur einige unbedeutende Versuche angestellt. Bürzer Anna Zubau Stollen ereichte in einer Bretsie die oben angeschürfte Kieß Kluft, welche als ganz unbedeutend verlassen wurde.

In Valye Ree. Elisabeth Stolle.

            In Valye Ree wo auch Schlacken zu finden sind unter dem handel linkerseits wurden auch zu jener Zeit bis 810 einige Schurf Versuche, wie auch der Elisabeth Stolle durch mehrere Schürfungs Commissien verfolgt und stehen gelassen worden nachdem auch laut höchstem Rescript alle Hoffungs Schläge  eingestellt waren (Prt von 12^ten X^ber 814 Zahl 3392).

Bratila Gebirg. Josephi - Magnet Eisenstein Grubenbergbau.

In diese Periode fählt der in jenseitigen gegen Bukovina an dem Fluße Csibo am Bratilaer Gebirg 807 erschürfte und von 16^ten Aug 808 Zahl 2506 dem Manz von Mariensee verliehene Magnet Eisenstein Grubenbau, - welcher seit dieser Zeit durch mehrere Stöllen fortwährend abgebaut und in Jakoben verschmolzen wird, - hierüber dürften die Acten vom Jahr 840 Zahl 4249 wo wegen der /.../ die Erhöbung geschah, gelesen werden.

Borloe. Nro. 1. 4. und 6. Stolle. Graf Breuner Zubaustolle.

            Wurde im Jahr 825 bei der Werks Visitation von Borsaer Insaßen Dants Petre a Kormi in der Borloer Schluchte ein kießiges Ausbeißen übergegeben und 9^ten 7^ber d.J. 8 feldmaßen gemuthet worden sind, - 10 Schürfe sind angelegt, aber dann später nur Nro 1. Nro 4. und Nro 6. Stolle betrieben, - Haupt Zubau Stolle wurde im Jahr 839 im falle sich der gesunkene Bau besonders in die Tiefe aufschließen sollte von H. Grafen Hofrath v. Breuner im Monat 7^ber angerathen, - und schon in folge des hofdecretes von 6^ten April 840 Zahl ³⁹⁷³/₄₉₇ bevilligt - dann am 29^ten Juli d.J. in Gegenwarth des H. Assors Lollok, unter dem namen Graf Breuner Zubau angelegt worden.

            Dants Petre erhielt Anfangs von H. Ober Inspector v Schweitzer 100 fl., - Fürst v Lobkovits bewilligte ihm, besonders zur Anäuferung der übrigen Wallachen 834 im Dorfe vor Geistlichen öffentlich auszuzahlende 100 fl., und 850 ist derselbe mit einer kleinen Provision beschenkt worden.

Arinyes. Anna Stolle. Anna Zubau.

            Ist im Jahr 826 entdeckt und 28^ten Juni gemuthet worden. In Anna Stolle sind in einer schwarzen Letten Kluft bleisch, antimonialische auch reiche (über 30 Lb) Silber erze besonders in die Tiefe anhaltend gewonnen, - warum auch der anna Zubau stollen betrieben; mittelst zimlich große Quantitaet Silber Erzen erbeitet und hiedurch das Werk Enger gehoben worden ist. Bei dieser Grube bestand auch Ein Pochwerk, aber nach Abnehmen des Seegens ist 836 selbst das alte Eisen vom Pochwerk an den Schmied abgegeben worden. 

            Diese Grube in dem die Kluft wenngleich Faul und verdrückend in feldorte ansteht, wurde fort und vielleich/t/ auch jetzt noch mit Wil Arbeit aufrecht erhalten - /.../ : dieses Thal wenngleich beschürft, jedoch bis nun nicht gehörig untersucht worden.

Walye Nyegru Schurfstolle.

            In Buketzi neben von Walachen erbaut gewesene Wasser Kluft wurde ein Feld auf Kiesiges Ausbeißen 832 gemuthet, - dieser Schurf Stolle durch mehrere Jahre selbst 840 bis auf das feste Gebirgs Gestein der vorhandenen Kluft; und hie, und da vorkommenden Kieß /.../ betrieben. Bei dem festen Gebirgs Gestein wurde Entlang dem Gebirge verkreuzt, aber die Kluft nirgends gefunden; so ist selber eingestellt worden.

Pujului. Metternich Lager. Caroli und Ludvigs Lager.

            Wurde im Jahr 839 von Borsaer Insaßen Soporla Ignatz in Gyalu fromose Pujuluer Schluchte Ein Gelferziges Ausbeißen übergeben, - bei denen 13 Hauern Personal wenig vorgerückt, aber ohngeachtet dessen am 15^ten X^ber d.J. wurde stärker belegt (der Mann erhielt auf Risiko 10 fl. Cm.) und 840 (Visit protocoll) hat sich schon der Bergbau so erweitert daß auch der Soporla 30 fl. bekam, 841 sind schon die Erze mittelst vor Jahr in der Schnelligkeit erbauten Saumweg, bis zur Gyalu Popi gesaumt worden und wurde dies Jahr ein Mächtiges lager Metternich, dann Caroly, und Ludvigs Lager getauft und dem finder der Rest (160 fl.) bis auf 200 fl. erwirkt worden, ist in 7^ber ein Zubau angelegt worden, dan öfters stehen gelassen 848 vor diese Grube nur schon mit 2 Mann sehr lau betrieben, und nur ein Übersichbrechen als Hoffungsbau belegt gewesen, bis wieder in X^ber d.J. das, in Erz verdrückte Metternichs lager Abteufen angegrifen, weiterhin (Monat berichte pro Jan Febr 849) sich so beleuchten ließ, daß der wieder angegriffene Zubaustollen sehr ein Mächtiges Lager 850 errichten (Mon Bericht von April oder Juni 850), daß der Pujuluer Grubenbau zum flor der Borsabányaer bergbaues erhoben worden ist.

Untere Schurf.

            Im Sommer 848 wurde unterhalb der Grube am Nördlichen Abhang von Hauer Mrav Jakob (aus langer Weile) ein Gelferziges Ausbeißen gefunden, und es wurde pro Aerario ddo 23^ten Juli d.J. gemuthet.

Buketzi Schurf.

            In der tiefen Csislisora und Buketzi Schluchte wurde pro Aerario von Johann Roob k. hauer ein verwittertes Kießlager angemeldet und 27^ten Juli 839 auch gemuthet, - ober diesem 840 durch Röstchen und Stollen anlegung mehrere (30) Ztner Gelferz aufarbeitet worden.

842 Schürfungs Practicant Hrobonyi .

            Gleiche Schürfung dauerte 841 und 842. Welches jahr von der Hofstelle Ein Schürfungs Practicant bewilligt, - und Hrobonyi ausgesendet wurde, er beschürfte auch einige Gegend in Wasser Thal.

In Klimboka.

            In Klimboka hat er Ein Mächtiges eisen Stein Lager gefunden, worüber wie auch über seine sonstigen Bemühungen und Ansichten; dürften die Schürfungs Berichte (in J. 842 Borsaer Zahl 320 und Hauptbericht 321den 8^ten 9^ber 842 eingesendet) näher angeben.

843 844 u 845 Schürfungs Practicant Körner. Situations Plan.

            So wie über die im Jahre 843. 844. und 845 durch den k. Practicanten Körner bewirkten Schürfung, und hierüber ebenfals die Hauptberichte nebst im letzten Jahre der Natur möglichst nachgeamt verfertigter Ideal Plan der Borsaer Gebirge und Thäler: dürften auch nicht unbesehen gelassen werden.

Graf Bresler Schurf.

            Nach Abgang des Körners wurde in Chatharani Thal wenig, und der von Körner 845 in Csislisora Buketzi Thal Viertelstund vom zusammenkommen der Wässer begonnen und bei der Werks Visitation wegen des schönen Vorkommens der Fels Erze, Graf Bresler getauft, dieser so genanter Schurf hatte schon angelegten Zubau Stollen, der aber nicht unter dem Schurf, worin die Felserze anstehen gelaßen, sondern links fortgesetzt, und nichts ereichte - somit vieleicht nur mit Fristung bis nun als Recht des Aerars erhalten wurde (Visit Prot 846).

Besonders Vorkommen. Glockenspeiß.

            Dürfte bezeichnet werden:

            a) Kupfernickel (wulgo Glockenspeiß genannt) in Kolbu Thale bei Clementi Schurf. In Secco Thale am Trojager Gebirgs Abhange einige Kfter höher von Wasser unter dem Gurabaj Leopoldi Stolle, ja selbst gegenüber in Pitsoru Kapri Victoria Grube ist auch eingebrochen worden.

 Magnetkieß.

            b) Magnet Eisen Stein (Magnetkieß in Secco Gyalu in Schroten Gebirg 80 Kfter beileifig höher von dem fahrtwege gegen über von Palatin Stein /)/. Von Hauer Johann Roob gefunden, und 844 gemuthet gewesen.

Marmaroscher Diamanten.

            c) Die Marmaroscher Diamanten (Bergdoppel Piramiden kleine, und größere Kristale) welche um den fußsteig nach Bukovina besonders nach großem Regen auf dem Gebirg Buketzi zu finden sind.

Borsabánya. Contract.

            Indem der Gurabajer Bergbau 803 so Segenvoll eröffnet worden ist, und bei dem In Secco Thale erbauten hauerkram und Schmiede weiter nicht verblieben werden konnte, so wurde zur Erbauung eines Berghandels am Ende des Seccoer Thales unter Pjatra Bojitzi Ein geeigneter Platz 804 in Monat Juni von Ignatz Kuntzel k. Practicanten aufgenohmen ddo 4^ten Juli mit dem adelichen Compossessorate perennal Contract abgeschlossen.

            a) der Berghandel einimt von Pjatra Boitzi bis zum auszulegenden Steinbruch 76.165 · a 191 fl. ww. od 76 fl. Cm. jährlichen mit Ende X^ber jedes Jahres, woraus an die betreffende Partheien zu bezahlenden Zins.

            b) Mit Recht Wirtshaus Fleischbank, Machl und Brettmühl Erichtung.

            c) Für das trockene Brenn, und Grüben Bauholz zahlt das Aerar in Monat August im vorraus jedes Jahr 20 fl. Cm.

            d) Wald Adynkati wurde mit 6 kr. ww. per Cubick Kfter Stockzins zur Beinützung übernommen, eben so für 1000 Dachschindel, kommen 6 kr. ww. zu bezahlen.

            e) die Jagd zur dann und wann Nothiger Unterhaltung wurde auch ausbedungen.

            f) das übrige möge mit Einverständniß der Gemeinde beschloßen und bewerkfälligt werden. Endlich

            g) im Falle daß der Bergbau, selbst von Privaten ja, gänzlich aufgegeben werden sollte, alles was Nagel fest ist, verbleibt jedes eigenthümers, als Eigenthum ohne einer Entschädigung, diesem zu folge des Hofdecretes von 18^ten Juli 804 Hofzahl 7879. - Genehmigten Contracte: wurde zum Ganzen Handels Hausern, Hütten, Mahl und Brettmühl, und Amtshaus Bau; geschritten - Arbeiter Wohnhäuser auf 10 Kfter Entfernung bestimmte das Hofdecret, und es wurden mehrere a 50 fl. in Geding von Borsaer Valachen erbaut.

Erstgebaute Häuser.

            Zu aller erst ist das bei Magarin (?) befindliche (Morerische), dann das Huberrsche (845 demolirt), so Chyralgen, und Kirchen Quartier (als Kaserne) aufgeführt.

Hüttengebäude.

            Die Hütte wurde im Jahr 807 beendigt, und im Monat august durch Scharrschmied eingelaßen.

Amtshaus.

            Das Amtshaus wurde 809 von Beamten bezogen.

Pfarrhaus.

            Das jetzige Pfarrhaus hat der H. Hofkamerrath als dortiger 808 Schürfungs Commissair (810 als von Schichtenmeister gebaut) und Anno 811 als von Distrikts Markscheider verlassen, - dieses bewohnte der Contz Amtsschreiber bis 837 welches schon 836 Visit Prot., wieder von H. Ober Inspector v Hell für die Pfarre bestimt, genehmigt wurde.

Erz Förderniß von Gurabaj.

            Von 803 bis 806 wahren bei der Gurabajer Grube über 16.000 Ct Erze aufgehäuft, diese wurden meistens bis zur Rolle auf 2 rädrigen Kahren geführt, und von selber mit Wägen zur Hütte mit eigenen führwesen (welches anfangs 813 aufhörte) wie auch mit Pferden, und Eseln gesaumt zur Hütte gebracht, bis endlich 811 der fahrtweg durch beigebrachte Metrenseifer fertiggemacht wurde.

Erz Förderniß von Borloe.

            Eben so von Borloe sin/d/ die gehäuften Erze 831 mit Hilfe der Wasser Rinnen bis in das Hauptthal Csisla geschwemt, dann mit Saumpferden bis Gyalu Popi, so 841 mittelst erichteten fahrtweg (ut Prot 841) von der Grube bis zur Hütte abgeführt.

Erz Förderniß von Pujului.     

            Von Pujului 840 wurde in der eile ein Saum Weg fertig gemacht, so 841 842 u 843 (wo der Weg 842 angefangen mit Ende 843 fertig gemacht wurde) gesaumt und dann zu Wägen bis zur Hütte abgeführt.

Erz Förderniß von Arinyes.

            Von Arinyes sowie von anderen als Rudolfy, Buketzi minder ausgiebigen Grüben sind die Erze bloß gesaumt worden.

Hüttenwesen.

            Das Schmelzen in denen 2 Halbhochöfen wie oben berührt wurde 807 im Monat August in Betrieb gesetzt, und fort bis 3^ten Qtal 818 im Gange erhalten, bis die sämmtlichen Voräthe aufgeschmolzen waren (indem das ganze Werk Hütte verkauft werden sollen). Weiter darin: hat der  Bukovinaer gewerk von Manz (ut frage Puncten wegen Schmelzung von 10^ten April 818) seine besonders in Leopoldy Gurabajer Grube vor einen Gelferzigen Putzen erbauteten Vorath (der seine früheren borsabányaer großen Verbau gedeckt haben soll), gegen einen 3 fl. ohne Zins aufgeschmolzen, und das Metal nach Bukovina abgeführt, ut Bericht 14^ten 9^ber 819.

Roststetten Kupfer.

            821 in 4^tem Qtal begann wieder die Aerarial Schmelzung und sie besteht auch jetzt in bekannten Betrieb, und erzeugt fortwährend Schwarzkupfer welches zur absilberung in die untern Districts Hütten abgegeben wird, nur 810 wurde                  Rosstetten Kupfer erzeugt, aber weil selbes 3 - 3 ³/₄ Lb in Silber, und eine                 Stippirung in Gold haltete (10^ten X^ber 810 Zahl 4221) so wurde diese Manipulation aufgegeben.

Bleiarbeit.     

            Als die Arinyescher Grube hinlängliche Blei und Silber Erze lieferte, wurde auch Reichblei erzeugt, und wieder bei anderen Hütten eingelößt.

Agordoer Rostung.

            Diese Veröstungs Art wurde in dem Gruben Monatberichte von 7 - 20^ten 7^ber 806 Zahl 1205 sowie Gewinung des Schwefels und des Vitriols, und der 2 letzteren von 21^ten 7^ber bis 4. 8^ber wiederholt Borsaer Zahl 1273 empfohlen, u nun diese Agordaer Veröstung wurde zuerst 820 mit 1500 Ct Erzen in hinzu erbauten Rosthaus mit 3 Roststätten, und Aufschlagsümpfen vorgenommen, worüber der proben abführungs Bericht von 25^ten März 822 gelesen worden dürfte, dieselbe wurde in mehreren Visit Protokollen angeregt 844, und 845 wiederum in hinzu eigens erbauten Ofen probiert, jedoch als nicht gelungen aufgegeben wurde.

Schvefel Erzeugung.

            Die Schwefel Erzeugung ist 811 nach mit 6246 f  3¹/ ₄ kr. erbauten (Schwefel Hüttenbau Particulare 31^ten Juni 813 eingesendet, hinzu kommen von Strimbul 812 36 St. Läuterungs Töpfe) Hütte, von 140 Lb Roh 130 Lb    geläuterter Schwefel erzeugt worden; diese Manipulation wurde im Jahre 844 sammt allem Hoffungsschlägen ut oben und wieder in erbauten (837) anglehianischen Conischen Rost u Schwefel blumen Erzeugungs Ofen begonnen, und noch am gelangten 38. St. Communication Rohren von Strimbul im Jahre 842 wurde die Schwefel blume dann aufgearbeitet (prot 843) und auch jetzt in langsamem Betriebe sich befindet.

Vitriol Erzeugung.

            Diese Manipulation wie oben bemerkt schon 806 in Antrag gebracht wurde mit kleinen Versuch 825 probiert (Bericht von 9^ten 7^ber 825) und 828 mit derselben in großem die Versuche abgeführt (4 x^ber 828 einberichtet) und so zur nöthigen Zeit wenn der Vorath ausging wiederholt erzeugt worden, - die Geräthschaften, und der ganze Apparat ist nun wieder in 4^tem Qtal 841 hergestellt aber ohngeachtet Visits protocoll von 843 ist der Kessel zu Ende des 3^ten Qtals löchrig und ganz unbrauchbar geworden, welche Manipulation dann 847 in Visit Protocoll aufgetragen, dann am 2^ten April 849 Zahl 871 mit Bezug auf das Visits Protocoll, sogar ein größerer Kessel zu gießen anbefohlen, das Blei hinzu von Kapnik in Juni bezogen worden; so dürfte sie schon, als neben Nutzen bringend, in schwunghaften Betrieb sich befinden.

Waldwesen.

            Laut Radical Contract wurde der Adynkater ausgedehnter Urwald Strich übernommen, dachin gleich bei Erbauung des handels wurde auch der Fahrtweg bis dachin königlich als Landstraße gebaut, und auch 821 wieder hergestellt (Weg Rep Particulare 1^ten Maj 821) und von dieser Waldung auf der Oxe die Kohlen jedoch zimlich kostspillig bezogen, so wurde dann  später, der Adynkater Vald verlassen, und man hat von Zeit zu Zeit von denen Borsaern in Csisla Thal die Wald Theile contractmäßig: besonders wenn selbe Geld Vorfluß brauchten übernommen.

            Es wurde der 1^ste Contract wegen Nyetedaer Waldstrich ut Bericht von 24^t X^ber 807 mit 15 kr. abgeschlossen, dann folgte in Kolbu Thale, so Arinyescher Thales Holz, wurde auch abgetriftet. Eben so in Gyalu fromov unter der Pujuluer Grube Trifholz erzeugt.

            Patikaer und Kindri Thal Wald wurde auch zu Kohlen um so mehr benützt weil für selben das Aerar, damit das Bauholz nahe sein soll 80 fl. Cm. aljährlich bis 836 gezahlt, und gesegt hat.

            Wegen Gyalu Popi und Borloer Wald wurde Ein contract, jedoch nicht hinlänglich vorsichtig abgeschlossen, dacher als zur Fählung und Triftholz Erzeugung geschritten ist, erhoben sich die Walachen, und es mußte mit Schwirrigkeiten 836 ein neuer Wald Contract, über Gyalu Garsi, Balasrinyasra und Buketzi abgeschlossen werden, und zuletzt obwohl noch in Balasrinyasra auf einige Jahre Holz vorhanden ist, wurde der Katharaine wald, worin mit Benützung des Balasrinyascher auf wenigstens 15 jahren Triftholz Vorath hinlänglich sein dürfte 848 den 28^ten 7^ber, ohne Schwirigkeit übernommen.

Provisorat.

            Bis 816 wurde die Wirtschaft in eigener Regie sammt Wirtshaus und Fleischbank gehalten, aber bei denen vielen Getränck, Speck und Fleischbanks zu großen Abgängen wurde 816 an Stark Adam verpachtet, und seit dieser zeit aller 3 Jahre bei vorgegangener Licitation neuer Pacht Contract abgeschlossen wird.

Wiesen.

            Es wurden, besonders als eigenes Fuhrwesen gehalten wurde viele Wiesen Gründe in Versatz genommen. Die nach Aufgeben des Fuhrwesens bei mäßigen Zinsen, an die Fuhrleute vertheilt sind.

Früchte.

            Die Früchten sind anfangs von N Bánya, dann durch Erkaufen in Siebenbürgen, und Bukovina, wie auch durch Lieferanten beigebracht, und auch kleinweise der Kukuruz, die aus der Bukovina zu bringen pflegen erkauft worden.

Joback  (?).

            Joback, und Botikore in dem die Pächter das Personal zu schnüren (?) pflegten, wird auch jetzt in der Zeugkammer gehalten.

Cassa Vesen.

            Bis 817 ist eigene sich verrechnende Cassa bestanden, aber bei dem gesunkenen Werke, wurde dieselbe von 4^t August 817 Zahl 2053 aufgehoben, Beamten versetzt, und laut Restrictions Protocoll von 4^ten X^ber 817 Zahl 2989, bloß der mit Waldhütter, Aufseher und Amtshaiducken zur Aufarbeitung der Vorräthe belaßen worden.

Verkauf des Werkes.

            Nachdem bei dem Borsabányaer Werke außer der Gurabajer Grube bis 814 nicht weiter bedeutendes erschrotten, und aufgeschürft wurde und bei der Schmelzung von 808 bis 3^ten Quartal 818 932 Ct 67 ³/₄ Lb Abgang, ut Äußerung von 31^ten Juli 819 gewesen ist. So hat man wollen an H. von Manz wirklich veräußern, weil er aber nur 10 000 fl. versprach, die hauer aber unter Anführung des Starks Adam, einreichend Eine Instanz versprachen 12,000 fl, dies ist der Hofstelle ausgefallen so wurde eben in District neu ernannten Oberinspector v Schweitzer Aufgetragen Borsa zu aller erst bereisen, und hierüber Bericht zu erstatten, was auch sammt Restrictions Vorschlag von 11^t 8^ber 818 Zahl 3039 einberichtet, und von 31^ten 8^ber d.J. Hofzahl 14.301 wenig modificirend genemiget, und nun das Werk in Aerarial Betrieb sich auch jetzt befindet.

            Fernere den 24^t März 857, 

Antonn Horvat.

Memoriale

Über das könig. Borsabányer

Kupfer Bergwerk

vom Jahre 794 bis 850

*

Memoriu

Despre mineritul regal de la Baia Borşa

din anii 1794 - 1850

Borşa. Familii. Evrei.

            Fişpanatul (comitatul) Maramureşului, aflat la nordvestul Văii Vasărului, iar aceasta în vecinătatea Galiţiei, se învecinează la nordest cu Bucovina şi la sudest cu Transilvania. Se compune din 4 familii nobiliare răpândite recent: Mihali, Timiş, Danci şi şteţco. Numără cam la 3000 de suflete, din care acum 50 de ani nu era nici unul, iar până acum s-au încuibat la 180 de capete de familii evreieşti.

Petrova.

            Are 2 preoţi uniţi de  rang superior şi inferior şi două biserici. Se întinde sub înaltul munte carpatic Petrova, a cărui creastă cea mai înaltă forma graniţa dintre Transilvania şi Ungaria.

Prăpastia Tătarilor.

            Prăpastia Tătarilor la apa Vişeului deasupra Fântânii se află la două ore de mers în amonte. Conform legendei, aici şi-au pierdut viaţa în 1717 10.000, iar după alţii 16.000 de tătari bătând în retragere, prin colaborarea şi evidenţierea borşenilor. (Actele despre aceasta se pare că se află la Comitatul Maramureş, precum şi la baronul de Stoica.)

Păduri.

            Extinsele păduri de molizi mari, de brazi puţini şi de şi mai puţini fagi, şi pe alocuri numai de copăcei de lemn de tisă, se întind sub Petrova în valea principală a Vişeului, în valea principală şâşla şi Adâncaţi.

Ape.

            Apele, pe care se practică plutăritul, ale primelor două văi principale, a Vişeului şi a şâşlei, înconjurate de multe prăpăstii şi văi laterale, se unesc în satul Borşa şi curg pe lângâ satul Moisei. Pârâul Fântâna, ce izvorăşte la Adâncaţi, preia din mai multe laturi prăpăstioase ape mai mari şi mai mici, apoi curge în valea Novăţ la 1000° deasupra Cozii (Coţii ?) /şi se varsă/ în valea Vasărului, unde acest râu se întâlneşte în dreptul satului Vişeul de Sus cu apele de mai sus, pe care le preia împreună cu râul principal Ruscova, iar la Tribuşa în dreptul Burne Podinii (Podinii de Bârne) se varsă în Tisa.

Modul de viaţă.

            Borşenii trăiesc parţial din creşterea vitelor şi oilor, dar mai ales din comerţul cu lemn, pe care din timpuri imemoriale sunt îndreptăţiţi să-l producă în parte pe moşiile lor proprii, în parte pe moşiile nobiliare ale localităţilor Moisei, Săcel şi Sălişte, iar acum de obicei le înstrăinează la numeroşii evrei. În afară de acestea, puţini din Petrova şi Nyegyujerke au ca altă sursă de existenţă vânătoarea de capre negre, urşi şi zimbri - mai rari, şi de căprioare şi jderi de soi nobil - mai numeroşi.

Exploatări miniere

Tribunalul montan din Sighet.

            Codrii seculari amintiţi mai sus, odinioară plini de conifere, precum şi văile şi prăpăstiile necălcate de picior de om nici în timpurile străvechi şi nici astăzi, dar mai ales haldele de zgură aflate în mai multe locuri atât pe valea Vasărului, cât şi pe văile Borşei au prilejuit iniţierea unor explorări. Astfel deja la 31 octombrie 1794, nr. E. 10.450 Oficiul aulic a înglobat Tribunalul montan maramureşan din Sighet Oficiului superior regesc din Baia Mare. La 16 noiembrie acelaşi an, nr. 3468, paznicul locuitor în Borşa, apoi păstorul Franz Leuthner a fost angajat ca locţiitor.

Versantul vestic al Toroioagăi. Galeriile de mină Sf. Treime, Vechiul Nepomuk, Anton şi Barbara.

            Acesta /F. Leuthner/ nu a condus numai explorarea, dar a şi scos din vechile galerii de mină din versantul vestic al Toroioagăi, de la Sf. Treime şi Nepomukul Vechi, apoi din cele /numite/ Anton şi Barbara minereu de plumb, şi mai ales minereu de concasat, iar la deja cunoscuta instalaţie de şteampuri de la Adâncaţi a produs şlic de plumb şi aur. În timpuri mai vechi şi mai noi, intens utilizatele galerii miniere de explorare de-a lungul cursului apelor au fost sistate prin vizita Oficiului superior din 10 august 1810, nr.2829, şi nu au fost redeschise.

Versantul sudic al Toroioagăi. Galeriile de mină Gura Băii şi Sfântul Duh. Grohotişul Matei şi Filip de la Baptiştea de Sus. Anexa de la Baptiştea de Jos. Exploatarea minieră Iosif şi zăcământul Franz.

            Probabil /nu au fost redeschise/ şi fiindcă din 1795 până la 1800, în versantul sudic al Toroioagăi la est de văgăunile de deasupra /văii/ Secu, mineritul străvechi de la Gura Băii s-a inaugurat prin galeria de mină Sf. Duh. Încă la 1803 s-au separat galeria de mină din Baptiştea de Sus, grohotişul Matei şi Filip, galeriile anexă de la Baptiştea de Jos (unde se găseşte apă de ciment (?)), exploatarea minieră Iosif şi zăcământul Franz bogat în minereu de aur, /unde s-au scos/ 6000 chintale minereu cu un conţinut de 3-17 libre.

Galeria de suprafaţă Ferdinand. -//- Widdersinnisch . Puţul de suprafaţă. Grohotişul helic (Schlepp). Anexa Ferdinand din Baptiştea de Jos.

            Apoi mai există: galeria de suprafaţă Ferdinand, galeria Widderrsinnisch, puţul de suprafaţă, cursurile mijlocii, grohotişul helic (numit Schlepp). Galeria de mină deschisă la Baptiştea, cu anexă amenajată lângă zăcământul Ferdinand, şi altele /galerii/ (vezi galeriile trecute pe harta realizată de Cseh la 1841),  au fost redeschise ulterior. S-au exploatat minereuri vechi, prin debleieri şi încrucişări repetate, dar şi zăcăminte proaspăt descoperite.

Galeria anexă Mihail.

            Dintre acestea, în special lângă bogatul zăcământ Franz, au fost aprobate şi ridicate la 1806 galeriile anexă Mihail, nr. 2556. Acestea au fost adesea începute din cauza rocilor tari de sinter. În fine, la 1844 prin lovituri de baros s-a deviat direcţia, şi s-a ajuns la zăcământ, care fusese deja în 1841 şi 1842 cam abatat în adâncime.

Argila de la galeriile de mină Îngerul păzitor de sus şi de jos.

            Pe aceleaşi înălţimi muntoase, cam la 100 de stânjeni, au fost redeschise şi exploatate galeriile de mină de sus şi de jos Îngerul păzitor, bogate în plumb, cupru şi alte trei minereuri. Galerrile duc la o prăpastie albă. În 1840 şi 1841 au devenit din nou practicabile, apoi, fără a fi cercetate cum se cuvine, s-a întrerupt /exploatarea/ şi nu au mai fost redeschise (cf. procesului-verbal din 1843, nr.2421). Mai departe spre vest:

Galeria de mină Leopold de la Gura Băii.

            În aceleaşi găuri s-a deschis la 1804 vechea galerie de exploatare Leopold, în care la câţiva stânjeni de încrucişarea şinelor de vagonete s-a găsit o mare adâncime (necunoscută) unde intra apa din mină, şi a cărei ieşire nu se cunoaşte. Din această mină bătrânii au extras minereuri de (Gelf ?), de cupru, piatră, dar mai ales minereuri de plumb şi argint.

Bartolomeu.

            Jos, în prăpastia Secului în apropierea celei mai mari galerii, a fost folosită o exploatare, care mai târziu (1841) s-a numit Bartolomeu. În pârâul din versantul vestic "au fost exploatate 6 - 12 minereuri de stâncă puternice, dar, din cauza apei ce pătrundea, s-au lăsat şi mai departe trepte."

Galerii de înaintare şi halde de descărcare.

            Deasupra /exploatării/ Bartolomeu, pe ambele versante ale muntelui există canale, iar prăpastiile acestora au fost explorate până când se înfundau, şi au fost amenajate galerii.

Galeriile de mină Matei, Iosif şi Nepomuk.

            /Galeriile/ Matei, Iosif şi Nepomuk au fost descoperite în 1808, în prăpastia versanţilor de munte, cu ieşiri la suprafaţă în partea nordică. Prima galerie /conţine/ minereu de stâncă, ultimele 3 crăpături cu minereu. Aceste /galerii/ au fost începute adesea, dar cea superioară, Iosif, s-a îngustat la capătul galeriei. Cea Nepomuk s-a întărit din cauza nobleţei ei medii. Galeria Matei exploatată moderat dar continuu poate face legătura între partea răsăriteană a galeriei Nepomuk şi partea apuseană a galeriei Iosif. 

Prăpastia Murgu.

Această prăpastie se află la vest de valea Secu şi este abruptă. A fost explorată în anul 1807 prin galerii de verificare, căutându-se vinişoare de /Gelf?/ şi sulf, care se îngustau după câţiva stânjeni. Nu au fost cercetate în continuare.

Baia Kissaffrony.

            Recent, la 1843, /nişte/ corporaţii (Kotics, Karl) au  exploatat /locurile de/ deasupra acestor galerii. şi acum se mai dau lovituri mici, dar bogate în aur. (Kotics Carl a solicitat numai dreptul de a exploata mina. Nici acum nu s-a acordat /acest drept/ urmaşului său Kotov Pantzi.)

Minele ştefan.

            Pe valea Secu prăpastia ştefan, ce conţine plumb, argint, cupru şi aur, a fost descoperită în 1803, când, pentru adăpostirea personalului montan (23 oameni), au fost construite la 110 stânjeni dedesubtul ei o prăvălioară pentru mineri, de 6 stânjeni lungime şi 11 stânjeni lăţime, şi o forjă. În 1806 nu s-a amenajat acolo o anexă, ci la 240° s-au amenajat două anexe. În 1811 şi 1812 s-a construit o instalaţie de şteampuri. Apoi a fost lăsată în nefolosinţă adesea, şi s-a făcut o pauză. La 1816 a fost prevăzută de corporaţia Manz cu o instalaţie de şteampuri specială, dar când aceasta a ars în 1821 a fost părăsită şi de Manz. În fine, în urma vizitei aerariale din 1836 a fost din nou părăsită. În 1838 dreptul de exploatare a fost cerut iar de corporaţii; s-a construit o mică instalaţie de şteampuri. şi acum se mai află în exploatare privată.

Prăpastia şapo.

            În prăpăstiile şapo, aproape de Piatra Palatinului şi deasupra galeriilor ştefan, au fost explorate in 1807 două prăpăstii mari, aflate nu departe una de cealaltă, şi conţinând /Gelf ?/, piatră de argint şi margarit. Însă din pricina poziţiei incomode, şi mai ales deoarece prăpastia de sus începea să se îngusteze în adâncime, au fost părăsite deocamdată.

Prăpastia ştriţ.

            Aşa-numita prăpastie ştriţ, aflată pe versantul est-vestic al Toroioagăi de lângă valea Secului, este veche şi a fost amenajată mai demult. Galeriile exploatate vreme mai lungă de corporaţii nu au meritat.

Mina de la zăcământul Victoria şi Consilierul aulic de la Piciorul Caprei.

            I-a fost cerut dreptul de exploatare la 26 octombrie 1844, sub numele de Victoria. Acest zăcământ de minereu de /Gelf ?/, la început foarte frumos, a fost denumit în procesul-verbal al vizitei din 1846 "mina de la zăcământul Consilierul aulic". Dar încă din 1848 a fost complet lăsată în părăsire.

            Despre aceasta sunt importante de citit următoarele:

            a) raportul minier pe octombrie 1844, trimis la 14 noiembrie;

            b) procesul-verbal al vizitei din 1845; şi

            c) -//- 1846, în care s-a menţionat că această ivire a fost descoperită de către minerul c/răiesc/ Roob.

Versantul nordic al Toroioagăi.

            Valea şi culmea Makerlo din valea Vasărului au fost cercetate atent în anul 1807, prin deschiderea vechii explorări, acum amenajate (care conţine în valea Makerlo însemnate cantităţi de zgură). Deja în urma vizitei din 1810, nr. 2829, a fost oprită /explorarea/. Mai târziu a fost umblată şi explorată în repetate rânduri, iar acum au fost păstrate în funcţiune doar galeriile Lobkovics, /ţinute/ de o corporaţie şi având mici instalaţii de şteampuri pentru pregătirea şlicului de plumb.

Valea Colbu. Galeria de explorare Poteca lui Anton. Galeria anexă Anton.

            S-a început exploatarea în primăvara lui 1799, la 19 ore de mers în muntele Poteca. Deja la 13 iunie acelaşi an s-a ridicat construcţia suplimentară Anton. În 1803 au fost exploataţi 18 ¹/₂ stânjeni pe ambele laturi, dar a fost părăsită ca fiind nedemnă de exploatare. La 1840 s-a redeschis această galerie anexă, dar n-a mai fost continuată.

            Vizavi peste munte de galeria Antonau fost extrase din această prăpastie minereuri nobile de /Gelf ?/ până în anul 1840.

Explorarea lui Rudolf.

            Tocmai în acea vreme a fost găsită o prăpastie mare, îndreptată spre răsărit, cu 3 "minereuri puternice de /Gelf ?/ şi piatră", aflată la 9-10° la nord de /galeria/ Anton. Galeria evaluată la 6° a fost exploatată, dar s-a fărâmiţat şi a fost părăsită. Temelia tuturor acestor galerii însă a rezistat în 1804 chiar obişnuitei /probe a/ punerii în foc.

Maria Ludovica din valea secundară Păltineşti.

            A fost numită şi galeria Bucicaia, şi a fost exploatată la 1800 într-o prăpastie argiloasă cu minereuri conţinătoare de plumb şi pirită. La 1803 a fost deja desfundată până la 38 de stânjeni /adâncime/. Conform biletelor de probă conţinea 3 libre 5 1/2 lb argint 3 q şi 5 d O. Deşi a fost adesea redeschisă, inclusiv în 1840 s-a atins adâncimea de 82 stânjeni, nu a /mai/ fost folosită.

Galeriile Sara. Galeriile Carol.

            În apropierea acestora /Maria Ludovica/ au fost amenajate galeriile Sara şi Carol. În ultima galerie, la limita exploatării s-a atins sterilul, dar galeria Sara, care se apropie de deschizătura Ludovica, ar putea fi încă utilizată la nevoie pentru /minereurile/ nobile şi de concasat.

Explorarea Clemente.

            Prăpastia în care s-a exploatat şlic de plumb şi pirită, aflată în munte lângă pârâu, s-a pierdut cu totul la limita exploatării, în adâncimile amenajate în 1808 şi 1810. Dar ea nu a fost încă cercetată deasupra apei, în muntele principal.

Valea principală şâşla. Galeria de la şâşla de Jos.

            La poalele văii Colbu, dincolo de apa şâşla, lângă fosta moară de scânduri şipot (a lui Danci Jancsy), în 1803 a fost construită în munte de către minerul-explorator Beţca  /o galerie/. El a coborât câţiva stânjeni în mină, /găsind/ o crăpătură cu piatră de argint, plumb şi margarit în roca dură. Această /galerie/ a fost urmărită de mai multe ori, inclusiv în anul 1841 până în adâncimea muntelui, dar a fost părăsită ca nedemnă de exploatare.

Explorarea şâşla de Sus.

            În versantul muntelui Neteda s-a construit o galerie scurtă lângă o ivire, dar la despicarea acestei crăpături pline de minereu de /Gelf ?/ a fost oprită continuarea amenajării. (În această parte a muntelui se pot vedea multe asemenea prăpăstii.)

Explorarea Alexandru de Jos de la Parul Roşii.

            În prăpastia din nordul văii principale şâşla, Parul Roşii, s-a continuat explorarea crăpăturii de minereuri de /Gelf ?/ şi pirită şi în anul 1808. A fost cercetată mai în amănunt în 1840 şi 1841, apoi nu a mai fost exploatată, /fiind considerată/ nedemnă.

Galeria Alexandru de Sus.

            Galeria cunoscută sub numele Alexandru, construită la ieşirea din valea Misor, unde un puţ de colectare bun curge din peretele lateral drept al minei cu un foşnet ţâşnitor, a fost oprită în urma raportului din 7 - 20 septembrie 1806.

            De asemenea, pe ambele maluri ale văii principale şâşla mai multe galerii şi explorări construite au fost părăsite.

Valea Misor şi valea Bârsa. Galeria anexă Ana.

            Pe valea Misor în amonte au fost făcute doar câteva încercări. Galeriile Ana din /valea/ Bârsa au ajuns într-o brecie până la prăpastia explorată de sus pentru piatră. S-a părăsit locul, ca fiind neînsemnat.

Galeria Elisabeta din valea Rea.

            În valea Rea, unde se găseşte şi zgură sub malul din stânga, au fost făcute în timpul acela până la 1810 câteva încercări. Galeria Elisabeta a fost urmărită de mai multe comisii de explorare, şi a fost părăsită, după ce, conform înaltului rescript, toate abatajele aulice au fost oprite (procesul-verbal din 12 octombrie 1814, nr. 3392).

Muntele Bratila. Mina Iosif de piatră magnetică de fier.

            În această perioadă (1807) a fost explorată mina de piatră magnetică de fier din muntele Bratila de pe malul dinspre Bucovina al râului Cibo, iar la 16 august 1808, nr.2506, i-a fost acordat dreptul de exploatare a acestei mine lui Manz din Mariensee. Mina a fost de atunci permanent exploatată în mai multe galerii, iar /minereul/ este topit în Iacobeni. Despre acestea se pot citi actele din anul 1840, nr. 4249, unde din pricina /.../ s-a făcut ridicarea.

Galeriile Borloi nr.1, 4 şi 6. Galeria anexă contele Breuner.

            Cu prilejul vizitării minelor, în anul 1825 a fost arătată de locuitorul din Borşa Danci Petre a Kormi / Corni (?) o ivire de pirită în prăpastia Borloi. La 9 septembrie acelaşi an au fost exploatate 8 câmpuri şi s-au construit 10 explorări. Mai târziu s-au exploatat numai galeriile nr. 1, nr. 4 si nr. 6. Principala galerie anexă a fost indicată în luna septembrie a anului 1839 de excelenţa sa consilierul aulic, contele von Breuner, pentru cazul în care mina scufundată s-ar închide în adâncime. Prin decretul aulic din 6 aprilie 1840, nr. ³⁹⁷³/₄₉₇ s-a aprobat /exploatarea/, apoi la 29 iulie acelaşi an, în prezenţa domnului asesor Lollok, a fost construită anexa cu numele de contele Breuner.

            La început Danci Petre a primit 100 fl. de la domnul inspector superior von Schweitzer. În special pentru stimularea celorlalţi valahi, principele von Lobkovics a aprobat plata publică a 100 fl. în sat, în faţa clericilor (1834), iar în 1850 acelaşi Danci Petre a fost dăruit cu un mic comision.

Ariniş. Galeria Ana. Anexa Ana.

A fost descoperită în 1826 şi s-a cerut dreptul de exploatare la 28 iunie. Din galeria Ana s-au extras dintr-o prăpastie  cu argilă neagră minereuri de plumb, antimoniale şi bogate minereuri de argint (peste 30 libre) mai ales în adânc. Din acest motiv s-a exploatat /galeria/ anexa Ana. Din cauza destul de marii cantităţi de minereuri de argint exploatate, mina s-a îngustat. Această mină avea şi o instalaţie de şteampuri, dar după retragerea aprobării, s-a cedat fierarului chiar fierul vechi din instalaţia respectivă.

            Deşi prăpastia se îngusta la limita exploatării, această mină a fost continuată şi funcţionează şi acum cu muncă voluntară. /.../ Cu toate că valea a fost explorată, până acum nu a fost cercetată temeinic.

Galeria de explorare din valea Neagră.

            În Bucheţi, lângă fosta ecluză de apă construită de valahi, a fost explorat în 1832 un câmp cu iviri de piatră. Această galerie de explorare a fost exploatată mai mulţi ani până în 1840, /ajungându-se/ până la roca dură a muntelui din crăpătura respectivă, în care apărea pe alocuri piatră. S-a săpat de-a lungul muntelui în roca tare de munte, dar crăpătura nu a fost găsită nicăieri. Aşa că /galeria/ a fost oprită.

/Galeria/ Puiului. Zăcământul Metternich. Zăcămintele Carol şi Ludovic.

            În anul 1839 locuitorul din Borşa şopârlă Ignaţiu a predat o ivire cu minereu de /Gelf ?/ în prăpastia Puiului din Dealul Frumoasei. Cu un personal de doar 13 mineri s-a înaintat încet, dar, indiferent de aceasta, la 15 octombrie acelaşi an s-a exploatat mai puternic. (Pentru risc omul a primit 10 fl. m.c..) Conform procesului-verbal de vizitaţiune din anul 1840, mina se extinsese atât de mult, încât şopârlă a primit 30 fl. La 1841 minereurile se transportau cu animalele până la Dealul Popii, pe drumul de animale construit la repezeală în urmă cu un an. În 1841 a fost botezat un zăcamânt mare, Metternich, care apoi s-a numit zăcământul Carol şi Ludovic. Descoperitorului i s-a dat restul (de 160 fl.) până la suma de 200 fl. În octombrie s-a construit o /galerie/ suplimentară, apoi a fost lăsată adesea. În 1848 această mină era doar foarte slab exploatată, cu numai doi oameni. S-a amenajat numai la suprafaţă ca mină aulică. În octombrie acelaşi an s-a început exploatarea zăcământului Metternich îngustat în minereu. Conform raportului lunar pe ianuarie - februarie 1849, galeria anexă a fost redeschisă şi un puternic zăcământ a fost amenajat în 1850 (cf. raportului din aprilie sau iunie 1850). Astfel că mina Puiului a devenit flor (floarea) mineritului din Baia Borşa.

Explorarea de Jos.

            În vara lui 1848 (din plictiseală) minerul Mrav Iacob a găsit sub mină, pe versantul nordic, o ivire de minereu de /Gelf ?/. La 23 iulie acelaşi an i s-a acordat Aerariului dreptul de exploatare.

Explorarea Bucheţi.

            Minerul c.c. Johann Roob a comunicat Aerariului un zăcământ de piatră vitregit de vremuri, în adânca prăpastie Cislişoara şi Bucheţi. La 27 iulie 1839 s-a acordat dreptul de exploatare. Deasupra /zăcământului/, prin amenajare de canale şi galerii, s-au prelucrat mai mulţi chintale (30) de minereuri de /Gelf ?/.

1842: Practicantul de explorare Hrobonyi.

            Această explorare s-a desfăşurat în 1841 şi 1842. În acest an a fost aprobat şi trimis de Oficiul aulic un practicant de explorare, Hrobonyi. El a explorat şi unele regiuni din valea Vasărului.

În Climboca.

            În Climboca el a găsit un mare zăcământ de piatră de fier. Despre acesta, precum şi despre eforturile şi consideraţiile lui se poate face trimitere la rapoartele de explorare (din anul 1842, nr. Borşa 320, şi raportul principal 321, trimis la 8 noiembrie 1842).

1843, 1844 şi 1845: Practicantul de explorare Körner. Planul situaţiei.

De asemenea nu trebuie omisă consultarea atât a raportului principal asupra explorării efectuate în anii 1843, 1844 şi 1845 de practicantul c.c. Körner, cât şi a planului ideal al munţilor şi văilor Borşei, conceput /de acelaşi/ în 1845 ca o copie cât mai fidelă a naturii.

Explorarea contele Bresler.

            După plecarea lui Körner, /s-a exploatat/ puţin în valea Cataranii. Explorarea începută în 1845 de Körner în valea Cislişoara-Bucheţi, la un sfert de oră de punctul de întâlnire a apelor, cu prilejul vizitaţiunii miniere a fost botezată explorarea contele Bresler, datorită frumoaselor apariţii de minereuri de stâncă. Astfel numita explorare avea deja amenajată o galerie suplimentară. Dar aceasta nu a continuat sub /locul de/ explorare, unde se găsesc minereurile de stâncă, ci spre stânga, unde nu s-a găsit nimic. Probabil a fost lăsată, până când Aerariul a câştgat dreptul de exloatare a acesteia (procesul-verbal al vizitei din 1846).

O apariţie deosebită. Glockenspeiß.

            Se poate enumera:

            a) Cupru-nichel (denumit popular Glockenspeiß) în valea Colbu, la explorarea lui Clemente. S-a găsit şi în valea Secu din versantul muntelui Toroioaga, la câţiva stânjeni deasupra apei de sub galeria Leopold din Gura Băii, şi chiar vizavi, în mina Victoria din Piciorul Caprei.

Pirită magnetică.

            b) Piatră magnetică de fier (pirită magnetică) /s-a găsit/ în Dealul Secu, în muntele de sfărâmături, la 80 stânjeni deasupra drumului de căruţe vizavi de Piatra Palatinului. A fost descoperită de minerul Johann Roob, şi la 1844 s-a acordat dreptul de explorare.

Diamante maramureşene.

            c) Diamantele de Maramureş (piramide duble de munte, cristale mai mici şi mai mari) se găsesc lângă poteca ce duce în Bucovina, dar mai ales pe muntele Bucheţi, după ploi mari.

Baia Borşa. Contract.

            După atât de norocoasa inaugurare din 1803 a mineritului de la Gura Băii, deja nu mai ajungeau prăvălioara minerilor şi topitoria din valea Secu. În luna iunie 1804 practicantul c.c. Ignaţiu Kuntzel a preluat un loc potrivit la capătul văii Secu, sub Piatra Băiţei, pentru amenajarea comerţului montan. La data de 4 iulie s-a încheiat contractul peren cu Composesoratul nobiliar.

            a) Comerţul montan se întinde de la Piatra Băiţei până la cariera de piatră ce urmează a fi amenajată, şi include 76.165  ° a 191 fl. v.v. (florini valoare vieneză) sau 76 fl. m.c. (monedă convenţională) anual, scadenţi la finele lunii octombrie a fiecărui an, din care se plăteşte impozitul către partidele respective.

            b) /Se acordă/ dreptul ridicării unui han, a unei măcelării şi a unei mori de măcinat şi de scânduri.

            c) Pentru lemnul uscat de foc şi pentru lemnul de construcţie a minei, Aerariul plăteşte în avans în luna august a fiecărui an 20 fl. m.c..

            d) Pădurea Adâncaţi a fost luată în folosinţă cu un fond de impozit de 6 cr. (crăiţari) v.v. pe stânjen cubic. De asemenea 1000 şindrile de acoperiş s-au plătit cu 6 cr. v.v..

            e) Pentru consumul necesar s-au stabilit şi condiţiile de vânătoare din când în când.

            f) Restul urma să fie decis şi îndeplinit cu aprobarea comunei. În fine:

            g) În cazul în care mineritul ar fi părăsit chiar de către privaţi, se ia ferma hotărâre ca fiecărui proprietar să-i rămână proprietatea fără despăgubire, conform decretului aulic din 18 iulie 1804, nr. aulic 7879. /În urma/ contractului încheiat s-au pus bazele întregului comerţ: case, topitorii, moară de măcinat şi scânduri, şi clădirea administraţiei. Decretul aulic preciza /construirea/ locuinţelor pentru muncitori la o distanţă de 10 stânjeni, şi au fost construite mai multe /locuinţe/ a câte 50 fl. prin înţelegere, de către valahii din Borşa.

Primele case construite.

            La început s-au făcut cartierul de la Magarin (Morăriş), apoi cel al lui Hubert (demolat în 1845), Chyralgen şi cartierul bisericesc (ca şi cazarmă).

Clădirea topitoriei.

Topitoria a fost terminată în anul 1807, iar în luna august s-a inaugurat prin brazda fierarului.

Clădirea aministrativă.

             Clădirea administrativă a fost inaugurată în 1809 de către funcţionari.

Casa parohială.

            Actuala casă parohială a fost construită în 1810 de către maiştrii de şuturi prin supravegherea domnului consilier cameral aulic, care din 1808 a fost comisar de explorare. În anul 1811 a fost evacuată /prin hotărârea/ judecătorului districtual. Această /casă/ a fost locuită de concipistul Contz până în 1837, apoi cf. procesului-verbal de vizitaţiune din 1836 domnul inspector superior von Hell a aprobat ca /locuinţa/ să fie iar destinată preotului.

Extracţia de minereu de la Gura Băii.

            La mina de la Gura Băii se aglomeraseră din 1803 până în 1806 peste 16.000 chintale de minereuri. Acestea erau duse până la role mai ales cu care cu 2 roţi, şi de aici cu căruţe proprii până la topitorie (care a încetat să funcţioneze la începutul lui 1813), dar erau transportate şi cu cai şi măgari, şi aduse la topitorie. În sfârşit, în 1811 s-a terminat /construcţia/ drumului de căruţe prin aducerea de spălători de minereu.

Extracţia de minereu de la Borloi.

            Din Borloi, grămezile de minereu erau duse la 1831 cu ajutorul scocurilor de apă până în valea principală şâşla, de acolo cu cai de samar până în Delul Popii. Erau transportate de la mină până la topitorie pe drumul de căruţe construit în 1841 (cf. procesului-verbal din 1841).

Extracţia de minereu de la Puiului.    

            În 1840 s-a construit în grabă un drum pentru transportul cu animalele. În 1842 s-a început drumul şi în 1843 s-a terminat. Aşa că în 1841, 1842 şi 1843 /minereurile/ se duceau de la /galeria/ Puiului cu animalele, apoi cu căruţele până la topitorie.

Extracţia de minereu de la Ariniş.

            De la Ariniş, ca şi de la alte mine mai puţin bogate, cum ar fi minele Rudolf, Bucheţi, minereurile erau transportate numai cu animalele.

Topitoriile.

            Cum s-a arătat mai sus, topitul /minereurilor/ în cele două cuptoare semiînalte a intrat în funcţiune în luna august 1807. /Topitoria/ a fost menţinută în stare de funcţionare până în cel de-al treilea cvartal al anului 1818, până când au fost topite toate proviziile /de minereu/, deoarece topitoria trebuia vândută. Pe urmă corporaţia bucovineană Manz (cf. chestionarului în legătură cu topirea, din 10 aprilie 1818) a topit provizia de minereuri de /Gelf ?/ mai cu seamă la mina Leopold din Gura Băii, (care se pare că acoperea mai demult marea cerere de la Baia Borşa), contra sumei de 3 fl. neimpozabili, şi a transportat metalul în Bucovina (cf. raportului din 14 noiembrie 1819).

Oxidări de cupru.

            În cel de-al patrulea cvartal al anului 1821 a reînceput topirea /efectuată/ de către Aerariu, şi ea funcţionează şi acum în cunoscuta exploatare, producând continuu cupru negru, care se predă pentru argintare la topitoriile districtuale inferioare. Numai în 1810 s-au produs cupru oxidat, dar fiindcă acesta avea un conţinut de 3 - 3³/₄ libre de argint, şi puţin aur (/cf. raportului din/ 10 octombrie 1810, nr. 4221), s-a renunţat la această manipulare.

Plumbuitul.

            Când mina Ariniş a început să producă minereuri de plumb şi argint, s-a putut obţine şi plumb îmbunătăţit, care s-a topit la alte topitorii.

Calcinarea Agordo.

            Acest tip de calcinare a fost recomandat în raportul lunar minier din 7 - 20 septembrie 1806, nr. 1205, despre extracţia pucioasei şi a vitriolului, şi repetat în /raportul/ din 21 septembrie - 4 octombrie, nr. Borşa 1273. Calcinarea Agorda a fost inaugurată în 1820, în cabana de calcinat, construită suplimentar şi prevăzută cu trei instalaţii în care s-au calcinat 1500 stânjeni de minereuri prin forţa hidraulică. Despre acestea se poate citi în raportul asupra probelor luate, din 25 martie 1822. /Calcinarea/ a fost stimulată /ulterior/, aşa cum confirmă procesele-verbale din 1844 şi 1845, iar în 1845 a fost probată într-un cuptor propriu construit suplimentar. Dar a fost părăsită, ca fiind nereuşită.

Producerea de pucioasă.

            Producerea de pucioasă s-a inaugurat în 1811 în topitoria construită cu 6.246 fl. 3¹/₄ cr. (cf. /notei/ particulare despre topitul pucioasei trimisă la 31 iunie 1813). S-au adăugat în 1812 36 (St ?) vase de rafinat de la Strâmbul. Din 140 lb /minereu/ brut /s-au obţinut/ 130 lb pucioasă rafinată. Această manipulare a fost început în anul 1844 împreună cu toate abatajele aulice (vezi mai sus), /folosind/ şi cuptorul anglican (?) conic de calcinat şi de producere a florilor de pucioasă, construit în 1837. La cel de-al 38-lea (St?) al ţevii de comunicaţie de la Strâmbul, în anul 1842 s-a prelucrat floarea de pucioasă (cf. procesului-verbal din 1843). şi acum mai funcţionează lent.

Producerea de vitriol.

            Aşa cum s-a observat mai sus, această manipulare a fost propusă încă la 1806 şi probată prin mici încercări în 1825 (raportul din 9 septembrie 1825). În 1828 s-au încheiat în mare experimentele (cf. raportului trimis la 4 octombrie 1828), şi, astfel, la timpul potrivit, când s-a terminat provizia, s-a repetat producerea. Instalaţiile şi întreaga aparatură au fost refăcute în cel de-al 4-lea cvartal al anului 1841. Dar, ignorându-se procesul-verbal al vizitaţiunii din 1843, la finele celui de-al 3-lea cvartal /al anului/ cazanul s-a găurit, devenind inutilizabil. De aceea în 1847 în procesul-verbal de vizitaţiune s-a făcut o /nouă/ propunere, apoi la 2 aprilie 1849, cf. procesului-verbal de vizitaţiune, s-a comandat turnarea unui cazan mai mare. În iunie /acelaşi an/ s-a adus plumb din Cavnic. Astfel, aducând şi foloase secundare, se află probabil într-o intensă exploatare.

Pădurile.

            Conform contractului radical a fost preluată liziera întinsei păduri seculare Adâncaţi. Chiar odată cu dezvoltarea comerţului s-a construit şi drumul de căruţe ca şosea regală. El a fost refăcut în 1821 (drumul Rep. particulare, 1 mai 1821). De la acest loc împădurit cărbunii se cărau destul de costisitor cu boii, de aceea pădurea Adâncaţi a fost părăsită mai târziu. Din când în când, borşenii cedau pe bază de contract părţi de pădure din valea şâşlei, mai cu seamă când aveau nevoie de bani lichizi.

            Primul contract s-a încheiat pentru 15 cr. în legătură cu liziera pădurii Neteda, cf. raportului din 24 octombrie 1807. Apoi s-a validat /contractul/ pentru lemnul din valea Colbu şi din valea Ariniş. La fel pe Dealul Frumoasei sub mina Puiului s-a produs lemn pentru plute.

            Cu atât mai mult au fost folosite pentru cărbune pădurile din valea Potecii şi Chindrii, întrucât erariul a plătit anual pentru acestea 80 fl. m.c. până în 1836, pentru a avea aproape lemnul de construcţie.

            În legătură cu dealul Popii şi pădurea Borloi s-a încheiat un contract. Însă acesta nu /a fost/ îndeajuns cumpănit, deoarece, când s-a trecut la tăierea copacilor şi la producerea de lemn pentru plute, s-au ridicat valahii. Cu mare greu s-a putut încheia în 1836 un nou contract asupra pădurilor din Dealul Garsi, Balasrinyas şi Bucheţi. Deşi la Balasrinyas mai este lemn pentru încă câţiva ani, fără dificultăţi a fost preluată pădurea Catarina. Aceasta, împreună cu folosirea /pădurii/ Balasrinyas oferă o provizie de lemn pentru plute pentru cel puţin 15 ani.

Provizorat.

            Până în 1816 a existat o administraţie în regie proprie, incluzând hanul şi măcelăria, dar din cauza dărilor prea ridicate pentru băuturi, slănină şi măcelărie, a fost dată în arendă lui Stark Adam în anul 1816. De atunci, la fiecare 3 ani are loc o licitaţie prin care se încheie un nou contract de arendă.

Câmpii.

            Multe terenuri cu câmpie au fost amanetate, mai ales de când se ţineau animale pentru cărat. După renunţarea la cărăuşie, câmpiile s-au împărţit căruţaşilor cu impozite medii.

Roadele (Bucatele).

            La început roadele se aduceau din Baia Mare, apoi le aduceau vânzătorii care le cumpărau din Transilvania şi Bucovina. De asemenea, în cantităţi mici, se cumpăra porumb, care de obicei era adus din Bucovina.

Joback (?)

            Joback şi Botikore (?), în care arendaşii obişnuiau să /.../ personalul, se ţine /păstrează şi acum în magazia uneltelor.

Casieria.

            Până la 1817 exista casieria proprie care ţinea socotelile, dar după ce mina a fost lăsată, casieria a fost desfiinţată la 4 august 1817, nr.2053, iar funcţionarii concediaţi. Conform procesului-verbal de restricţie din 4 octombrie 1817, nr.2829 au fost păstraţi numai paznicul silvic, supraveghetorul şi haiducul oficial pentru prelucrarea proviziilor.

Vânzarea minei.

            Fiindcă în afară de mina de la Gura Băii, până în 1814 mina din Baia Borşa nu a mai sfărâmat şi explorat nimic important, iar la topitul /minereurilor/ din 1808 şi până în cel de-al treilea cvartal al anului 1818 /s-a înregistrat/ o pierdere de 932 Ct 67 ³/₄ lb, conform declaraţiei din 31 iulie 1819, s-a intenţionat cedarea /minei/ către domnul von Manz. Însă, deoarece el promitea numai 10.000 fl., în vreme ce minerii sub conducerea lui Stark Adam au înaintat în instanţă promisiunea pentru 12.000 fl., /mina/ a revenit Oficiului aulic. Aşa că proaspăt numitul inspector superior al districtului a fost însărcinat ca mai întâi de toate să călătorească la Borşa şi să întocmească un raport. Acesta s-a raportat  împreună cu propunerea de restricţie din 11 octombrie 1818, nr.3039. La 31 octombrie acelaşi an /raportul/ a fost aprobat cu puţine modificări. şi acum mina se află în exploatare aerarială.

 24 martie 1857,

Anton Horvat.