Războiul civil declanşat în Transilvania în toamna anului 1848 a determinat un val de refugiaţi transilvăneni, care şi-au căutat adăpost în afara zonei de conflict. Locuitorii oraşelor sudtransilvănene Sibiu şi Braşov, trecând munţii, au luat calea Munteniei, lăsându-şi în urmă avuţiile. Un document (Anexă, 2) vorbeşte de "mai multe mii de refugiaţi" din Ardeal, între care s-au aflat saşi de vază (comisarul superior al Transilvaniei, consilierul secret von Bedeus; secretarul de război Glanz), cu o poziţie socială şi materială consolidată, dar "şi mulţi români".
Dacă dimensiunile şi amploarea refugiului nu sunt cunoscute îndeaproape, documentele relevă cu prisosinţă starea de spirit care a stat la baza deciziei bejeniei. Panica locuitorilor civili în faţa exceselor revoluţiei, spectrul distrugerii unor oraşe întregi, instinctul de conservare au declanşat un mecanism ancestral de apărare în faţa duşmanului înarmat: fuga.
Iată câteva evenimente cu rezonanţă în mentalul colectiv, ce au stârnit groaza populaţiei paşnice, în speţă a celei săseşti: incendierea oraşelor Zlatna de către români (24 octombrie 1848) şi Reghin de către trupele secuieşti (1 noiembrie 1848), confiscarea averilor refugiaţilor şi etatizarea averii Universităţii naţionale săseşti sub ocupaţia maghiară a Transilvaniei de sud (aprilie 1849). Aceste evenimente au fost surprinse de presa săsească paşoptistă, ce a constituit un veritabil şi consecvent "barometru" al stării de spirit.
La 24 octombrie românii forţară prin sânge predarea Zlatnei, în descrierea ziarului sibian “Volksfreund”: "După ce românii ceruseră administratorului şi funcţionarilor localnici în repetate rânduri coborârea stemei ungureşti şi arborarea pajurei imperiale, în amintita zi ei se iviră deodată şi, îndârjiţi de contra-apărare, dărâmară tot ce le ieşi în cale. Se pare că au murit 120 femei şi copii, şi toţi funcţionarii, cu excepţia a cinci sau şase care izbutiră să fugă la Alba Iulia. Ce nu face omul la durere! Din păcate e mult prea adevărat că românii au fost trataţi rău şi stârniţi de unguri în multe feluri, dar fără a ţine seama de acestea, ne simţim datori să-i îndemnăm pe conducătorii românilor, pentru sfânta cauză a celor credincioşi împăratului şi în numele creştinismului şi al omeniei, să-şi folosească întregul prestigiu, pentru a opri asemenea fapte de cruzime. Cel vinovat să fie pedepsit, dar nimeni să nu lovească pe cel nevinovat. Deasupra noastră a tuturor stă Dumnezeu, cel care ne judecă." (Nr.73, 26.X.1848, p.357).
Din noiembrie 1848, practic toate ziarele transilvănene conţineau relatări sângeroase. Acelaşi “Volksfreund” scria despre cruzimile secuilor: "Ce se aude despre <<jupuirea de viu - sfârtecarea copiilor - ruşinarea femeilor până la uciderea lor>> îngrozeşte inima oricărui om simţitor. În pofida lor, nu vrem să răzbunăm cruzimea prin cruzime." Nici românii nu se lăsaseră mai prejos, prin incendierea Zlatnei, unde 400-500 oameni şi-ar fi pierdut viaţa, conform aceluiaşi ziar (Nr.76, 7.XI.1848, p.367: despre secui şi Zlatna). Alt ziar săsesc din Sibiu, “Transsilvania”, vorbea despre "hoarda de canibali secui care a transformat Reghinul la 1 noiembrie într-un morman de dărâmături" (Nr.88, 13.XI.1848, p. 354-355). Descrierea zguduitorului eveniment, devenit pilduitor şi simbolic pentru saşi, în “Volksfreund”: "Frumosul şi bogatul oraş Reghinul Săsesc este o grămadă de cenuşă. La 1 noiembrie, 12.000-14.000 de secui s-au îndreptat spre oraşul în care se aflau locotenentul major Urban şi avangarda sa. Când văzu că nu era suficient de puternic în faţa rebelilor, [colonelul] îi sfătui pe reghineni să se predea. Zis şi făcut, şi secuii intrară în oraş. Dar prea curând, şi în ciuda capitulării, începură să omoare cât se poate de crud, să prade, să dea foc oraşului din toate părţile şi să-i împuşte pe cei care încercau să stingă incendiul. Chiar bolnavii din spitalul militar fură orbiţi canibalic şi apoi jalnic ucişi. Cine nu putu să fugă, fu spânzurat sau ars. Paguba se estimează la 3 milioane de guldeni. Numărul exact al morţilor nu s-a comunicat încă, dar după retragerea tâlharilor au fost găsite deja pe străzi şi sub dărâmături 90 de cadavre. Din nefericire, morţii nu mai pot învia, să sperăm însă că ungurii şi secuii vor trebui să acopere pagubele. Această faptă murdară îi înfierează pe maghiari cu oprobriul veşnic" (Nr.79, 17.XI.1848, p.377). Regina Nemeth îndemna toate gospodinele din Braşov să doneze "albituri şi obiecte de îmbrăcăminte" pentru familiile din Reghin.
La începutul lui februarie 1849, intrarea ruşilor în Sibiu îi prilejui celui mai mare ziar sibian, “Siebenbürger Bote”, o retrospectivă a tragicei stări de război: "Ruinele fumegânde de la Reghin, Feldioara, Hărman, Sânpetru, Archita, Hoghilag, parţial Slimnic, Şura Mare şi Sebeş, ca şi ale celor peste 200 de sate româneşti, devastate şi arse de unguri şi secui, dar nu mai puţin şi incendierea Zlatnei şi Aiudului de către români sunt tristele semne ale prezentului însângerat, în care au căzut jertfă în ţara noastră mai mult de 20.000 de oameni, şi în care cu greu se poate stabili, care dintre părţi, românii sau ungurii şi secuii, s-a dedat la cele mai mari cruzimi" (Nr.19, 12.II.1849, p.71).
La jumătatea lui martie fu ucis Josef Benigni, fost redactor-şef la “Siebenbürger Bote”, care se remarcase în timpul revoluţiei prin ciclul său de articole critice la adresa masacrului de la Mihalţ. Benigni, ameninţat (începând din martie 1848) în repetate rânduri cu moartea, de către o conjuraţie a tinerilor maghiari, a fost realmente executat în momentul când era pe cale a părăsi Transilvania. Benigni tocmai se pregătea să se alăture convoiului de refugiaţi spre Muntenia, când mai mulţi husari kossuthieni îl traseră cu forţa din trăsura sa de călătorie, îl târâră până la locuinţa sa, unde îl împuşcară (Sb. Bote, nr.34, 27.III.1849, p.131).
Aprilie 1849 aduse o serie de dispoziţii de forţă din partea guvernului revoluţionar maghiar, cu consecinţe grave pentru naţiunea săsească. Proclamaţia lui Csányi către saşii de pe Pământul crăiesc, aflat în stare de asediu, făcea cunoscută ridicarea de tribunale de pedeapsă (Sb. Bote, nr.38, 9.IV.1849, p.145). “Siebenbürger Bote” consemna dispoziţia conform căreia averile sibienilor care nu se aflau acasă (refugiaţi) erau sechestrate. Magistratul Sibiului i se adresa lui Csányi, şi, după ce lăuda "generozitatea înflăcărată a eroicului învingător", protesta împotriva sechestrării bunurilor celor absenţi (Nr.37, 6.IV.1849, p.141, 145).
Ca urmare a indicaţiei lui Kossuth, un decret al lui Csányi stabilea etatizarea averii Universităţii naţionale săseşti. Măsura fusese luată "pentru ca averea naţională săsească să nu mai fie utilizată contrar destinaţiei sale şi în detrimentul înseşi naţiunii săseşti, prin intermediul unor indivizi cu porniri duşmănoase [înclinaţi] spre instigări şi uneltiri... Spre liniştirea naţiunii săseşti declar că această poruncă a mea nu are altă intenţie decât aceea de a restitui aşezămintele şi proprietatea naţională destinaţiei lor propriu-zise, şi de a împiedica folosirea bunurilor obşteşti la înfăptuirea unor planuri trădătoare de ţară" (Siebenbürger Bote, nr.38, 9.IV.1849, p.145).
Dacă refugierea ajunse să echivaleze cu o "trădare de ţară" - atâta vreme cât se pedepsea drastic tentativa de fugă (Joseph Benigni von Mildenberg), dar şi fuga post factum, punându-se sechestru pe averile celor plecaţi -, ce ne spun informaţiile de epocă despre soarta celor refugiaţi temporar?
Nu deţinem date directe despre caracterul refugiului, care se va fi desfăşurat mai degrabă individual. Nu cunoaştem mărturii oculare, memoriale ori jurnale ale unor refugiaţi. Există însă probe despre demersurile la nivel înalt în legătură cu refugiaţii ardeleni în Muntenia.
Documentele pe care le prezentăm mai jos, preluate din fondul arhivistic propriu de documente 1848 / 1849 al Institutului de Istorie din Cluj, provin din actele Consiliului de miniştri austriac. Ele reprezintă trei rapoarte ale ministrului de finanţe von Krauß, din lunile mai, respectiv august ale anului 1849, precum şi raportul ministrului de externe Schwarzenberg şi preaînalta decizie de decernare a unor ordine şi medalii (septembrie 1849). Sesizările agentului c.c. (consulului austriac) la Bucureşti Timoni şi ale agentului aulic şi reprezentantului naţiunii săseşti Friedrich von Sachsenheim pe lângă autorităţile vieneze, Ministerul finanţelor şi Ministerul de externe, au dus la adoptarea unei atitudini active de protecţie a Austriei faţă de: 1. trupele austriece retrase şi ele pe teritoriu muntean; 2. refugiaţii transilvăneni, cetăţeni ai statului austriac, în Muntenia.
Pe de o parte, în primăvara lui 1849, comisarul turc Fuad Effendi oferise din casieria de război turcă trupelor austriece un credit de 5.000 galbeni (cf. Anexă, 1) şi o donaţie de 1.000 galbeni refugiaţilor ardeleni (cf. Anexă, 3), iar generalul Duhamel, comisarul rus, determinase din partea Curţii ţariste un ajutor de 1.000 galbeni în acelaşi scop. În faţa acestor iniţiative turco-ruse, Austria însăşi nu mai putea rămâne pasivă. Astfel, la finele lui aprilie 1849, ministrul de finanţe, baronul von Krauß, trimise consulului Timoni 5.000 galbeni (în valoare de 20.000 fl. m.c.) returnabili lui Fuad Effendi, şi 8.000 fl. m.c. destinaţi refugiaţilor. S-a adăugat, la 2 mai 1849, trimiterea unei noi contribuţii de 20.000 fl. m.c., împreună cu dispoziţia ministrului de a se forma un comitet de sprijinire a refugiaţilor, "fără deosebire de naţionalitate", sub conducerea comisarului superior von Bedeus (şi el refugiat), care să se ocupe de distribuirea fondurilor. La iniţiativa sponsorizată de consulul general al Rusiei
(K. Kotzbue) s-a acordat câte o masă gratuită refugiaţilor lipsiţi de mijloace de subzistenţă. Acţiunea a fost continuată şi întreţinută prin "eforturi proprii" de către boierii munteni Constantin şi Dimitrie Ghica, precum şi de către şeful de secţie din Departamentul muntean al Internelor Ioannides. Aceştia s-au ocupat şi de adunarea şi distribuirea colectelor de ajutor pentru populaţia refugiată, de asemenea de intendenţa corpului de armată austriac aflător pe teritoriul principatului.
Statul Munteniei, el însuşi teatru de război divizat de interesele puterilor protectoare şi suzerană, nu a sprijinit financiar la nivel oficial pe refugiaţii din Transilvania, cetăţeni austrieici ori trupele austriece în tranzit. Dar, prin reprezentanţi ai săi - unii aflaţi în poziţii superioare în aparatul de stat - s-a implicat, la nivel individual, în drama refugiaţilor. Propunerea ministrului de externe Schwarzenberg de decernare a unor distincţii "persoanelor care au activat intens în Muntenia" pentru sprijinirea lor, propunere încuviinţată de împăratul Franz Joseph la 22 septembrie 1849, vădeşte, dincolo de recompensarea motivată de interese politice, şi răsplata acordată uneori ca recunoaştere a generozităţii gratuite şi a altruismului. Dacă generalul rus Duhamel, decorat cu Ordinul Coroanei de Fier clasa întâi, poate fi considerat un caz de calcul politic (el subliniind tradiţionala solidaritate între imperiul ţarist şi cel austriac), cei doi boieri Ghiculeşti, "şeful de secţie" de la Departamentul internelor, Ioannides, şi maiorul Stoica, au îmbinat latura sensibilă cu cea decurgând din poziţia lor. Dimpotrivă, submedicul Hatschek de la spitalul militar din Bucureşti este un caz rar de pură dăruire profesională şi umanitară, de întrajutorare a semenului aflat la nevoie.
Anexă
1.
Arh. 1848 / Institutul de Istorie Cluj, cutia 5, doc. 56.
Ministerrath.
K.Z. 1161. 849.
M.R.Z. 1325 / 849.
Datum 28. April 849
Praesent. 2. Mai 849
Exped. -
Vortrag
des Finanzministers Freiherrn von Krauß
vom 28. April 849 Z. 4628 / Fah.
über die Verfügungen, welche aus Anlaß
des Rückzugs der k.k. Truppen aus Siebenbürgen,
so wie der Flucht zahlreicher Bewohner von
Hermannstadt und Kronstadt nach der Walachei,
getroffen worden sind.
Als Freiherr von Krauß im Wege des Minister Präsidenten diesfalls zur Kenntniß gelangt war, einerseits, daß die Truppe sich in einem bedauerlichen Zustand, und bei dem Mangel an kursirender Silbermünze, nun im Besitze von nicht verwechselbaren österr. Banknoten, bezüglich der Verpflegung in sehr bedrängter Lage befand, und daß zur Abhilfe derselben der türkische Kommissair Fuad Effendi ihr 5.000 # aus der türkischen Kriegskaße darzuleihen sich erboten hatte; andererseits aber, daß die Lage jener Flüchtlinge ungeachtet der ihnen zugegangenen mildthätigen Unterstützungen eine solche sei, die mit Rücksicht auf die vortreffliche Haltung der sächsischen Nazion in der großen Frage der Monarchie, die schleunigste Hilfe Seitens der Regierung Eurer Majestät erfordern: - säumte er nicht, allsogleich den k.k. Agenten Timoni nicht nur jene 5.000 # zur unverzüglichen Rückerstattung an Fuad Effendi, sondern auch vorläufig 8.000 Fl. C.M. zur Vertheilung unter die hilfsbedürftigen Flüchtlinge zukommen zu machen.
Die bald darauf dem Finanzminister eingereichte Eingabe des siebenb. Hofagenten und Vertreters der sächsischen Nazion v. Sachsenheim fand sich dasselbe veranlaßt, einen weiteren Betrag von 20.000 Fl. C.M. an den k.k. Agenten in der Walachei zu senden, zugleich aber die Einleitung zu treffen, daß unter der Oberleitung des ebenfalls in die Walachei geflüchteten siebenb. Oberlandes Kommissärs v. Bedeus, ein Comité aus ansehnlichern Flüchtlingen und siebenb. Thesaurariats Beamten gebildet und von diesem Comité das Geschäft der Vertheilung geleitet werde.
Diese, im Einverständnisse mit dem Ministerrathe getroffenen Verfügungen wurden zur a.h. Kenntniß Eurer Majestät gebracht.
/ss./ 2 / 5.
/ V. Protokoll vom 10. April 1849 /
Erledigung nach dem vorgelegten Resolutions Entwurfe:
Wien am 2. Mai 1849.
A. E.
Dient zur Nachricht
Franz Joseph
Schönbrunn am 6. Mai 849.
Consiliul de miniştri
K.Z. 1161. 849.
M.R.Z. 1325 / 849.
Data 28 aprilie 1849
Present. 2 mai 1849
Exped. -
Raportul
ministrului de finanţe baronul von Krauß
din 28 aprilie 1849 nr. 4628 / Fah.
despre dispoziţiile adoptate cu prilejul retragerii trupelor c.c. din Transilvania,
precum şi cu prilejul refugierii a numeroşi locuitori
din Sibiu şi Braşov în Muntenia.
Când baronul von Krauß ajunse prin intermediul prim-ministrului la cunoştinţa faptului că, pe de o parte, trupa se afla într-o stare deplorabilă, şi datorită lipsei monedei cursive de argint, având în posesie doar bancnote austriece neschimbabile, intendenţa acesteia era într-o situaţie critică, de aceea comisarul Fuad Effendi oferise un credit de ajutorare de 5.000 # (galbeni) din casieria de război turcească. Pe de altă parte însă, situaţia acelor refugiaţi - dincolo de sprijinul caritabil acordat lor - reclamă cel mai grabnic ajutor din partea guvernului maiestăţii voastre, luând în considerare atitudinea minunată a naţiunii săseşti în marea problemă a monarhiei. De aceea /baronul von Krauß/ nu întârzie defel, şi dispuse pe dată să-i parvină agentului c.c. Timoni nu numai cei 5.000 # imediat returnabili lui Fuad Effendi, ci deocamdată încă 8.000 florini monedă convenţională, spre a fi împărţiţi refugiaţilor care au nevoie de ajutor.
Cererea scrisă înaintată de agentul aulic şi reprezentantul naţiunii săseşti von Sachsenheim ministrului de finanţe l-a determinat pe acesta să trimită o altă contribuţie de 20.000 fl. m.c. agentului c.c. din Muntenia, împreună cu dispoziţia de a forma sub conducerea comisarului superior transilvan von Bedeus, şi el refugiat în Muntenia, un comitet alcătuit din refugiaţi de vază şi din funcţionari ai Tezaurariatului transilvan, pentru a conduce chestiunea împărţirii /fondurilor/.
Aceste dispoziţii luate în acord cu Consiliul de miniştri au fost aduse la cunoştinţa maiestăţii voastre.
/ss./ 2 / 5.
Rezolvare după proiectul de rezoluţie
Viena la 2 mai 1849
Proiectul preaînalt
Serveşte la informare
Franz Joseph
Schönbrunn, 6 mai 1849.
2.
Arh. 1848 / Institutul de Istorie Cluj, cutia 5, doc. 58.
Ministerrath.
K.Z. 1281. 849.
M.R.Z. 1438 / 849.
Datum 4. May 849
Praesent. 9. / Mai 849 /
Exped. -
Nr. 1161. 849. 1325
Vortrag
des Finanzministers Baron Krauß
d.d. 4. May 1849.
Die Absendung eines neuen Betrages von 20.000 Fl. C.M.,
zur Unterstützung der siebenbürgischen Flüchtlinge in der Wallachey betreffend.
Nachdem, laut der beyliegenden Schilderung des aus Siebenbürgen geflüchteten Kriegs Sekretärs Glanz, die bereits abgesendete Summe von 28.000 Fl. C.M. für die vielen tausenden nach der Wallachey, mit Zurücklassung all ihren Habseligkeiten schleunigst entflohenen Siebenbürger, worunter sich auch sehr viele Romanen befinden, nicht ausreicht, um dieselben vor der bittersten Noth zu schützen; so zeigt B. Krauss a.u. an, daß er einen weiteren Betrag von 20.000 Fl. C.M. zur Unterstützung dieser Flüchtlinge, ohne Unterschied der Nationalität, bestimmt und im geeigneten Wege dem Präses des Unterstützungs Comités, dem siebenbürgischen Ober Landes Kommissär Geheimrathe v. Bedeus, zugesendet habe.
B. Kraus unterbreitet den eben gehenden Resolutions Entwurf.
Wien, 12. Juni 1849.
Erbler 10 / 5. 49.
Allh.E.
Dient zur Nachricht.
Franz Joseph
Schönbrunn den 15. May 849
Entwurf
der Allerhöchsten Entschliessung.
ad 1438 / 849.
"Dient zur Nachricht".
Consiliul de miniştri
K.Z. 1281. 1849.
M.R.Z. 1438 / 1849.
Data 4 mai 1849
Prezentat 9 /mai 1849/
Exped. -
Nr. 1161. 1849. 1325
Raportul
ministrului de finanţe, baronul Krauß,
datat la 4 mai 1849.
Trimiterea unei noi contribuţii de 20.000 fl. m.c.
pentru sprijinirea refugiaţilor transilvăneni din Muntenia.
Conform relatării anexate aici a secretarului de război Glanz, refugiat din Transilvania, suma de 28.000 fl. m.c., deja trimisă celor mai multe mii de transilvăneni refugiaţi în Muntenia - care şi-au lăsat în urmă toate bunurile fugind în cea mai mare pripă şi între care se află şi mulţi români -, nu ajunge pentru a-i feri pe aceştia de cea mai amarnică nevoie. Baronul Krauss arată că a mai decis o contribuţie de 20.000 fl. m.c. pentru sprijinirea acestor refugiaţi, fără deosebire de naţionalitate, pe care a trimis-o preşedintelui comitetului de sprijin, comisarului superior al ţării consilierul secret von Bedeus.
Baronul Krauss prezintă proiectul de rezoluţie aflat pe rol.
Erbler 10 / 5. 1849.
Preaînaltul proiect
Serveşte la informare.
Franz Joseph
Schönbrunn, 15 mai 1849
Proiectul preaînaltei decizii.
ad 1438 / 1849.
"Serveşte la informare".
3.
Arh. 1848 / Institutul de Istorie Cluj, cutia 5, doc. 68.
Ministerrath
K.Z. 2259. 849
M.R.Z. 2606 / 849.
Datum: 3. Aug. 849
Praesent. 5. Aug. 849
Exped. -
Vortrag des Finanz Ministers
ddto 3. August 849
mit der Dankadresse der 7bürger Flüchtlinge
Die in der Wallachei weilenden Flüchtlinge aus 7bürgen haben durch eine aus ihrer Mitte gewählte Deputation im Namen Aller eine an EM gerichtete Dankadresse eingebracht, worin sie nicht nur den Dank für die durch die ah. Gnade erhaltenen namhaften Unterstützungen, sondern auch die Gefühle treuester Ergebenheit und äußerster Anhänglichkeit an EM und ihre Bereitwilligkeit aussprechen, seiner EM stets Gut und Blut opfern zu wollen; - was der Finanzminister ihrem Wunsche gemäß zur ah. Kenntniß bringt.
/ss./
Erledigung nach dem vorgelegten Resolutions Entwurfe.
Am 14 August 849.
A. E.
Ich habe die in der vorgelegten Eingabe enthaltenen Äußerungen des Dankes und der Ergebenheit mit Befriedigung entgegengenommen.
Franz Joseph
Entwurf
der allerhöchsten Entschliessung
ad 2606. 849.
Ich habe die in der vorgelegten Eingabe enthaltenen Äußerungen des Dankes und der Ergebenheit mit Befriedigung entgegengenommen.
Consiliul de miniştri
K.Z. 2259. 1849
M.R.Z. 2606 / 1849
Data: 3 august 1849
Presentat: 5 august 1849
Exped. -
Raportul ministrului de finanţe
din 3 august 1849,
conţinând adresa de mulţumire a refugiaţilor transilvani.
Refugiaţii din Transilvania aflaţi în Muntenia, prin intermediul unei delegaţii, au înaintat în numele tuturor o adresă de mulţumire către maiestatea voastră, în care îşi exprimă nu numai mulţumirea pentru susţinerea considerabilă oferită lor prin preaînalta voastră graţie, dar şi sentimentele celei mai loiale supuneri şi ale celui mai adânc devotament faţă de maiestatea voastră, precum şi disponibilitatea de a-şi sacrifica oricât averea şi sângele pentru maiestatea voastră. - Conform dorinţei lor, ministrul de finanţe aduce toate acestea la preaînalta voastră cunoştinţă.
/ss./
Rezolvare după proiectul de rezoluţie înaintat
la 14 august 1849.
Preaînaltul proiect
Am luat la cunoştinţă cu satisfacţie declaraţiile de mulţumire şi devotament conţinute în prezentarea primită.
Franz Joseph
Proiectul preaînaltei decizii
ad 2606. 1849.
Am luat la cunoştinţă cu satisfacţie declaraţiile de mulţumire şi devotament conţinute în prezentarea primită.
4.
Arh. 1848 / Institutul de Istorie Cluj, cutia 5, doc. 73.
Ministerrath.
K.Z. 2487. 849.
M.R.Z. 3301 / 849.
Datum 19. September 849
Praesent. 20. /September 849/
Exped. -
Vortrag
des Ministers der auswärtigen Angelegenheiten
und des Hauses, Fürsten zu Schwarzenberg
vom 19. Sept. 1849;
mit Belohnungsanträgen in Gemäßheit
der a.h. Entschließung vom 19. Juni 1849 * / *1705. 849. 1971.
für jene Individuen, welche sich der in der Walachei erkrankten österr. Krieger und der dort gewesenen Flüchtlinge besonders thätig angenommen haben.
In dem diesfalls vom k.k. Agenten in Bukarest, Timoni, wird vor Allem auf den kais. rußischen Hofkommissär in den Donaufürstenthümern, General Duhamel hingedeutet. Er hat, nachdem der großherrliche Kommissär Fuad Effendi für die siebenb. Flüchtlinge einen Betrag von 1000 # subskribirte, vom Petersburger Hofe eine gleiche Summe für diesen Zweck erwirkt. Auch hat er bei jedem Anlaß auch die walachische Regierung eingewirkt, um sie zur Hilfeleistung beim Durchmarsch des östrr. Truppen Corps zu bestimmen. Insbesondere hat er in letzter Zeit den Einschreitungen Timonis wegen mehrere österr. Staatsbürger, welche nach den vorjährigen politischen Ereignissen in der Walachei verhaftet worden waren, und deren traktatenmäßige Auslieferung von österr. Behörden verlangt wurde, mit Bereitwilligkeit entsprochen und sich überhaupt für die österr. Interessen sehr eifrig gezeigt.
Nach ihm werden die Bojaren Konstantin und Demeter Ghika und der Sekzions Chef im walachischen Departament des Innern Ioannides genannt. Dieselben haben die Sammlungen zum Besten jener Flüchtlinge durch eigene Bemühungen erfolgreich befördert und im Gange erhalten. Sie haben den, vom russischen G. Consul für diese Unglücklichen gestifteten Freitisch, nachdem die Mittel ausgegangen waren, noch durch 6 Wochen fortgesetzt und sich abwechselnd dem Vertheilungs Geschäfte der Unterstützungs Gelder unterzogen. Endlich haben dieselben das Liquidirungs Geschäfte der Verpflegs Kosten für das von Kronstadt nach Czernetz durch das Fürstenthum gezogene österr. Armee Corps, mit dem Feldkriegs Oberkommissär Fronius auf befriedigende Weise gelöst.
Endlich wird der in walachischem Dienste stehende Unterarzt Johann Hatschek und der walachische Major Stojka namhaft gemacht. Ersterer hat sich der Pflege der im anvertrauten kranken österr. Soldaten im Mil. Spitale zu Bukarest mit rühmenswerter Hingebung gewidmet, worauf er selbst vom Nervenfieber ergriffen, bald als ein Opfer dieser Krankheit erlegen wäre. Stoika, Chef des walachischen Generalstabes war bei dem Durchmarsch des österr. Truppen Corps zum Armee Commissär bestimmt worden; er wußte bei diesem schwierigen Geschäfte sich dergestalt die Zufriedenheit des österr. Armee Corp Commando zu erwerben, daß Letzteres bei dem Rückmarsch wieder Stoika's Zutheilung verlangte und erhielt.
Fürst Schwarzenberg trägt ehrfurchtsvollst darauf an, daß Euer Majestät:
1. dem kais. russ. Hof Kommissär in Bukarest, General Duhamel, den Orden der eisernen Krone erster Klasse;
2. dem Bojaren Konstantin Ghika, welcher wahrscheinlich wieder zu dem Posten eines Chefs der walachischen Miliz gelangen dürfte, das Ritterkreuz des Leopold-Ordens; hingegen
3. dem Bojaren Demeter Ghika, dem Sekzions Chef Ioannides und dem Major Stoika, den Orden der eisernen Krone dritter Klasse; und
4. dem Unterarzte Johann Hatschek die mittlere goldene Zivil Ehren Medaille a.g. zu verleihen geruhen mögen.
/ ss./
Erledigung nach dem vorgelegten Resoluzions Entwurf
am 22. September 1849
A.E.
Indem Ich nach Ihren Anträgen dem russischen General Duhamel den Orden der eisernen Krone erster Klasse, dem Konstantin Ghika das Ritterkreuz des Leopold Ordens, dem Demeter Ghika und dem walachischen Sekzions Chef Ioannides, so wie dem Major Stoika, den Orden der eisernen Krone dritter Klasse, und dem Unter Arzte Hatschek die mittlere goldene Zivil Ehren Medaille zu verleihen Mich bewogen finde; erlasse Ich unter Einem die erforderlichen Befele an die betreffenden Ordenskanzleien, und hinsichtlich der Medaille an Mein Oberst Kämmereramt. /Notă în text: wurde die Expedition beigelegt. ss./
Allhster Auftrag an die Kanzlei des Ordens der eisernen Krone
Ich habe Mich bewogen gefunden, dem russischen Generalen Duhamel Meinen Orden der eisernen Krone erster Klasse, dem walachischen Bojaren Demeter Ghika, dem walachischen Sekzions Chef Ioannides und dem Major Stoika aber denselben Orden dritter Klasse zu verleihen.
Allhster Auftrag an die Kanzlei des Leopold-Ordens
Ich habe Mich bewogen gefunden, dem walachischen Bojaren Konstantin Ghika das Ritterkreuz Meines Leopold Ordens zu verleihen.
Allhster Auftrag an den Oberstkämmerer Amt
Ich habe dem im walachischen Dienste stehenden Unterarzte Hatschek die mittlere goldene Zivil Ehre Medaille zu verleihen befunden, welche an Meiner Kabinets Kanzlei zu erfolgen ist.
Franz Joseph m.p.
Schönbrunn den 24. September 849.
Entwurf der Allerhöchsten Entschließung
ad. 3301. 849.
Indem Ich nach Ihren Anträgen dem russischen General Duhamel den Orden der eisernen Krone erster Klasse, dem Constantin Ghika das Ritter Kreuz des Leopoldordens, dem Demeter Ghika und dem walachischen Sektionschef Ioannides so wie dem Major Stoika den Orden der eisernen Krone dritter Klasse, und dem Unterarzte Hatschek die mittlere goldene Civil Ehren Medaille zu verleihen Mich bewogen finde, erlasse Ich unter Einem die erforderlichen Befehle an die betreffenden Ordenskanzleyen und hinsichtlich der Medaille an Mein Oberkämmereramt.
__________
Consiliul de miniştri
K.Z. 2487. 1849.
M.R.Z. 3301 / 1849.
Data 19 septembrie 1849
Prezentat 20 /septembrie 1849/
Exped. -
Raportul
ministrului Afacerilor externe şi ale Casei /domnitoare/,
prinţul Schwarzenberg,
din 19 septembrie 1849;
cuprinzând propunerile de răsplătire în conformitate cu
preaînalta decizie din 19 iunie 1849 * / 1705. 1849. 1971/ ,
a acelor persoane care au activat intens în Muntenia pentru luptătorii austrieci
îmbolnăviţi acolo şi pentru refugiaţii de acolo
Nota agentului c.c. de la Bucureşti, Timoni, se referă mai înainte de toate la comisarul aulic imperial rus în principatele dunărene, generalul Duhamel. După ce comisarul Fuad Effendi subscrisese o contribuţie de 1.000 # (galbeni) pentru refugiaţii transilvăneni, acesta obţinu de la Curtea din Petersburg o sumă egală în acelaşi scop. El a intervenit, de asemenea, cu orice prilej, pe lângă guvernul muntean, pentru a-l capacita la acordarea de ajutor corpului de trupe austriece aflate în marş. Mai ales în ultimul timp a răspuns cu disponibilitate demersurilor lui Timoni referitoare la mai mulţi cetăţeni austrieci, care fuseseră arestaţi în Muntenia ca urmare a evenimentelor politice ale anului anterior şi a căror predare era solicitată conform tratatelor în vigoare de către autorităţile austriece, intervenind în general foarte prompt în favoarea intereselor austriece.
Apoi sunt menţionaţi cu numele boierii Constantin şi Dimitrie Ghika, precum şi şeful de secţie din Departamentul muntean al Internelor Ioannides. Aceştia au promovat prin propriile eforturi şi au menţinut desfăşurarea colectelor în folosul refugiaţilor. După epuizarea mijloacelor pentru oferirea unei mese gratuite acelor nenorociţi, acţiune iniţiată de consulul general rus, ei au continuat-o încă 6 săptămâni, preluând cu schimbul afacerea de împărţire a banilor de ajutor. În fine, aceştia au rezolvat împreună cu comisarul suprem de război Fronius, în manieră mulţumitoare, problema soluţionării costurilor de intendenţă ale corpului de armată austriac care s-a deplasat de la Braşov la Czernetz /?/ străbătând principatul.
În fine, se nominalizează submedicul aflat în serviciu muntenesc Johann Hatschek şi maiorul muntean Stoica. Primul s-a dedicat cu glorioasă dăruire îngrijirii soldaţilor austrieci bolnavi încredinţaţi lui, în spitalul militar din Bucureşti, ajungând el însuşi să se îmbolnăvească de febra nervilor şi devenind curând victimă a acestei boli. Stoica, şeful Statului major muntean, fusese numit comisar de armată la trecerea în marş a corpului de trupă austriac. În această grea întreprindere a ştiut să-şi câştige în asemenea măsură aprecierea comandamentului corpului de armată austriac, încât acesta la marşul de înapoiere a solicitat din nou şi a obţinut repartizarea lui Stoica.
Prinţul Schwarzenberg propune respectuos, ca maiestatea voastră să binevoiţi a decerna:
1. comisarului Curţii imperiale ruseşti la Bucureşti, generalului Duhamel, Ordinul Coroanei de fier clasa întâi;
2. boierului Constantin Ghica, care va ajunge probabil din nou într-o funcţie de conducere a miliţiei muntene, Crucea cavalerească a Ordinului Leopold; iar
3. boierului Dimitrie Ghica, şefului de secţie Ioannides şi maiorului Stoica Ordinul Coroanei de fier clasa a treia;
4. submedicului Johann Hatschek Medalia mijlocie de aur a Onoarei civile.
/ss. /
Soluţionarea după proiectul de rezoluţie prezentat
la 22 septembrie 1849
Preaînalta decizie
Conform propunerilor voastre am decis a acorda generalului rus Duhamel Ordinul Coroanei de fier clasa înatâia, lui Constantin Ghica Crucea cavalerească a Ordinului Leopold, lui Dimitrie Ghica şi şefului muntean de secţie Ioannides, ca şi maiorului Stoica Ordinul Coroanei de fier clasa a treia, iar submedicului Hatschek Medalia mijlocie de aur a Onoarei civile. Transmit totodată poruncile cuvenite cancelariilor răspunzătoare cu ordinele, iar în privinţa medaliei administraţiei financiare supreme. /Notă pe text: s-a alăturat expediţia./
Preaînalta poruncă adresată Cancelariei Ordinului Coroanei de fier
Poruncesc să se acorde generalului rus Duhamel Ordinul meu al Coroanei de fier clasa întâia, boierului muntean Dimitrie Ghica, şefului muntean de secţie Ioannides şi maiorului Stoica acelaşi Ordin clasa a treia.