RAPORTUL  CANCELARIEI  AULICE  A  TRANSILVANIEI 

DESPRE ADUNAREA  NAŢIONALĂ  DE  LA  3/15 MAI 1848

 

IOAN CHINDRIŞ, VASILE RUS

Institutul de Istorie „George Bariţ” din Cluj-Napoca

 

            Ecoul recepţionat din actele oficiale despre Adunarea Naţională din 3/15 mai de la Blaj este străbătut de îngrijorare ostilă. Dimensiunile congresului românesc depăşise, evident, nu doar limitele stabilite de autorităţi, Guberniul de la Cluj în primul rând, dar şi orice imaginaţie a stăpânirii ungureşti şi a crainicilor acesteia. Ca atare, intenţia şi esenţa adunării româneşti trebuiau înscrise operativ într-un spectru negru, pentru a i se nega legalitatea şi anihila rezultatele. Rapoartele comisarilor guberniali Lajos Szabó şi Miklós Bánfy, acreditaţi la Blaj, insistă de la început asupra aspectului paşnic al adunării, aspect ce le intra în atribuţie şi unicul care îi putea îngrijora[1]. Tonul lor liniştitor este însă repede dat peste cap şi înlocuit cu unul alarmist, străbătut de o optică la antipod. În 19 şi 21 mai 1848, guvernatorul József Teleki raportează Cancelariei Aulice de la Viena pe acest ton nou, ţinând să arate că Adunarea de la Blaj a fost ilegală, prin încălcarea tuturor reglementărilor oficiale sub incidenţa cărora s-a desfăşurat[2]. Atitudinea ostilă şi ursuză a guvernatorului era pregătită încă din primăvară,  când în Ardeal s-a conturat imaginea unui război ideologic între români şi unguri[3]. Mentalul maghiar post 3/15 mai este oglindit, cel mai fidel, într-un raport al reputatului om de cultură ardelean Carol Szász, constituit dintr-o suită de reflecţiuni personale asupra celor văzute la Blaj[4]. Scenariul pe care Szász îl oferă primului ministru al Ungariei este un amestec grotesc de fapte reale răstălmăcite şi de acuzaţii infamante, reducţioniste, cum este aceea că participanţii la adunare ar fi primit bani ca mită, „dintr-o mână necunoscută”. Rapoartele guvernatorului Teleki nu reflectau aşadar o realitate, ci un punct de vedere preconceput despre această realitate, menit să deschidă calea unor măsuri de represiune împotriva românilor aflaţi pe drumul revoluţiei proprii, distinctă de cea a ungurilor şi profund contrară liniamentelor de bază ale acesteia[5]. Pe scara complotului antiromânesc din Transilvania anului 1848, „sintezele” guvernatorului trebuiau  să mediatizeze în negru, la vârful conducerii imperiale, mişcarea românilor. Aşa se face că la Cancelaria Aulică a Transilvaniei de la Viena, de fapt un minister ardelenesc în capitata Imperiului, punctul de vedere al lui Teleki este acceptat şi însuşit. Nu este de mirare, de altfel, pe câtă vreme Cancelaria era compusă din reprezentanţi ai ultramontanismului unguresc, care cultiva de secole directiva istorică a marginalizării şi asupririi românilor, populaţie abundent majoritară în Transilvania. Preşedintele Cancelariei era, la începutul lui iunie 1848, baronul Lázár Apór, care îi luase recent locul lui Sámuel Jósika[6], secondat de alái cinci exponenái ai aristocraáiei ardelene: sasul Johann Andreas Konrad von Konradsheim, László Eszterházi, Károly Czák şi Sigismund Szacsvai. În 2 iunie 1848, ziua când în Ardeal se petrecea masacrul de la Mihalţ[7], Cancelaria îşi redactează raportul propriu către Împăratul, sintetizând mersul revoluţiei la românii ardeleni până la acea dată. Voluminosul document birocratic, în limba latină, ascunde intoleranţe viscerale sub un stil greoi de cancelarie, împănat cu factologia „obiectivă” a multor numere de plimbat hârtiile. Românii s-au adunat la Blaj într-un congres mare – zic raportorii – în ciuda aprobării guberniale de a reuni doar un mic sinod bisericesc în manieră ortodox-orientală, cu pariciparea unui număr restrând de persoane laice. Apoi, la Blaj românii au cerut eliberarea lui Florian Micaş,încarcerat din cauza unor „intenţii secrete”, declarând detenţia acestuia şi „manifestarea publică a dreptului militar drept paşi greşiţi”. Protocolul adunării în sine este imputabil politic. Denumirea de „adunare naţională” este improprie şi abuzivă. Proclamarea independenţei naţiunii române „este în opoziţie diametrală cu legile în vigoare ale patriei  şi cu constituţia strămoşească”. Jurământul depus la adunare este „o extravaganţă”. Trimiterea de delegaţii româneşti la Împăratul şi la Dieta de la Cluj nu poate fi îngăduită. Numirea unui comitet permanent românesc cu atât mai puţin. Expozeul descriptiv este urmat de prezumţii calomnioase. Din deputaţiunea aleasă pentru Viena, de exemplu, fac parte doi cetăţeni din Ţara Românească („deşi îşi trag obârşia dinTransilvania”), August Treboniu Laurian şi Vasile Maiorescu. De altfel, întreaga adunare s-a desfăşurat sub semnul unor înrâuriri străine, cea mai îngrijorătoare fiind o „ascunsă simpatie faţă de o putere străină de la Miazănoapte”, adică Rusia. Chiar şi steagurile adunării au fost „însemnate cu culori străine”. Etc, etc.

            Ce urmărea Cancelaria Aulică prin acest raport pieziş şi calomnios? Ţelul proxim, exprimat în final, este împiedecarea primirii delegaţiei româneşti la Împăratul, până când Dieta va bate în cuie uniunea Transilvaniei cu Ungaria („trebuie să fie amânată până la deznodământul dezbaterilor dietale”). Mai apoi, Cancelaria cere cu energie desfiinţarea Comitetului Naţional de la Sibiu. Această „insolită  deputaţie permanentă”, cum este numit comitetul românesc, „trebuie dizolvată pe loc, ca fiind ilegală”. Finalmente, se urmăreşte compromiterea în faţa Curţii de la Viena a întregii mişcări revoluţionare româneşti. Primele două obiective au avut un succes imediat. Peregrinarea trimişilor români la Viena şi Innsbruck s-au încheiat cuproverbiala declaraţie a monarhului, cum că soarta românilor ardeleni „e rezolvată prin uniunea cu Ungaria”[8].  În Ardeal, guvernatorul József Teleki dizolvă la rândul său Comitetul de la Sibiu[9]. aruncând scânteia care va detona starea ardeleană spre războiul civil.În ansamblul determinărilor care au marcat trecerea de la polemica politică la violenţă socială în relaţiile dintre românii şi ungurii din Transilvania, la mijlocul verii 1848, raportul aulic a avut rolul unui vierme insidios la nivele înalte şi oculte, înnegurând odată în plus spre dezastru pacea oricum tulburată din principat. De aceea, cunoaşterea textului raportului, în original şi în traducere românească, este, credem, un câştig pentru exegeza anului 1848 la români[10].

  

 

ANEXĂ

 

Sacratissima  Maiestas!

 

            Regium Transilvaniae Gubernium  medio reverenter advolutarum relationum suarum d(e) d(a)tis 19^a et 20^a Maii  a(nni) c(urrentis) praestitarum in nexu anterioris suae  relationis de interdicto confluxu Valachorum in oppido Balasfalva die dominico S(ancti) Thomae[11] celebrari intento sub 17 Aprilis a(nni) c(urrentis) praestitae ac medio humillimae propositionis d(e) d(a)to 29^a Aprilis a(nni) c(urrentis) sub n(ume)ro aul(ico) 2376 altissimae decisioni substratae sequentia adhuc ulterius refert, quod post interdictam confluxus attacti in prefato termino celebrationem contigerit advocatum quemdam Valachicae nationis Franciscum[12] Mikes alias Mikas de proclamatione[13] alicuius ad populum Valachicum directae sparsione et incolarum Valachicorum incitatione denunciatum, per supremum comitem co(mita)tus Kolos detentum et  investigationem contra eum suscipiendam a R(egio) Gubernio ordinatam esse, cuius investigationis opus iam nominatum et recenter R(egio) Gubernio exhibitum proximius  assumetur.

            Cum vero episcopis utriusque  Graeci ritus in salvo a R(egio) Gubernio relictum fuisset, ut scopo ineundae ratione petitionum per incolas Principatus Transilvaniae Valachicae nationis ad proxima celebranda comitia exhibendarum consultationis in alio termino per eosdem episcopos praestituendo et  Gubernatori Regio significando archidiaconos suos [23] et aliquot Valachicae nationis intelligentiora individua convocare valeant , subinde tamen per ep(isco)pum Fogarasiensem quam vero (e<pisco>po disunito absente) per consistorium disunitorum Gubernatori R(egio) repraesentatum extiterit, terminum pro tali confluxu  in oppido Balasfalva celebrando ad  diem 15^am Maii a(nni) c(urrentis) praestitutum esse. E relatione vero supremi co(mi)tis co(mi)t(a)tus Albae Iinferioris d(e) d(a)to 1^ae Maii a(nni) c(urrentis)  reverenter acclusa compertum sit praememorato in termino non obstante Gubernii inhibitione ex alterius termini pro ineundis consultationibus, prout attactum  est, praefixione per instigationem nonnullorum iuvenum Valachicorum numerosa  admodum individua in oppido Balasfalva  confluxisse et consilia inivisse, verum  ad iteratas provocationes, quin petitiones aliquas adornavissent manusque  militaris eorsum disposita alioquin exigua nu(mero) populi confluentis haud respondens adhibita fuisset, decessisse. Medio  ordinationis gubernialis sub 5^a Maii  n(ume)ro 5897 ad episcopos utriusque Graeci  ritus exaratae penes reprobationem  illius, quod contra intentionem Regii Gubernii utriusque religionis asseclae  ad unum eundemque locum convocati   sint, serio ac sub onere responsionis iniunctum fuerit, ut de recto ordine  ea debita moderatione in futuro valide[14]  numeroso, ut praevideri potuit, confluxu  manutenenda providere omnesque extravagationes praecavere neque alios quam, qui specialiter vocati sunt, admittere  noverint, una vero suprema armorum praefectura requisita extiterit, ut, cum praemetui possit ad congregationem 15 Maii celebrandam numerosiora adhuc individua comparitura fore ad terminum  hunc  [23v] in peripheriam oppidi Balasfalva longe maiorem quam prius manum militarem, quae scilicet congregandae multiudini debite imponere valeat, et praeterea duo tormenta tempestive disponere com(m)endantemque huius militiae ad fovendam  cum supremo comite co(mi)t(a)tus Albae Inferioris  B(arone) Nicolao Banfy in qualitate com(m)issarii gubernialis eorsum ordinati cointelligentiam inviare velit, data praefato supremo quoque comiti congrua in conformitate praemissorum inviatione.

            Cum porro innotuisset R(egio) Gubernio  nonnulla individua Valachica in peripheria oppidi Balasfalva in vicinis iurisdictionibus circumvagantia incolas Valachicos ad denegationem servitiorum urbalialium incitare illosque ad comparanda quo maiori n(ume)ro in confluxu Balasfalvensi instigare, ambobus ep(isco)pis Graeci  ritus sub 7^a mensis Maii n(ume)roque gub(ernia)li 5971 denuo com(m)issum extiterit, ne ad questionatum[15] confluxum  alios quam, qui in ordinatione g(u)b(ernia)li sub n(ume)ro 5245 a(nni) c(urrentis) exarata denotati sunt, admittant hocque scopo congregationem non sub Dio verum intra  ambitum templi adservent, in casu vero  semet exercentis alicuius disordinis congregationem solvant.

            Intellecto postmodum eo, quod nonnulli archidiaconi Valachici e singulis diecaesium[16] suarum locis duos deputatos  secum ad confluxum Balasfalvensem ducere  intendant, sub 8^a Maii et n(ume)ro gub(ernia)li 6006 a(nni) c(urrentis) utriusque Graeci ritus ep(isco)pis  iterato iniunctum sit, ut archidiaconos suos moneant, ne in obversum ordinationis [24] R(egii) Gubernii deputatos locorum secum ducant eosdemque ad rationem reddendam provocent, qualiter ordinationis  Gubernii et in illius conformitate editarum  per episcopos dispositionum sensum taliter detorquere praesumpserint, iisdem episcopis denuo eo inviatis, ut semet ordinationibus  gubernialibus conformare et ad congregationem non vocatos amandare partium  suarum esse ducant, ad iurisdictiones  etiam ob temporis brevitatem saltem oppido  Balasfalva propriores circa inhibitionem deputatorum e pagis mitti  intentorum congruis dispositionibus factis.

                        Mox supremo comite c(omi)t(a)tus Albae Inferioris B(arone) Nicolao   Banfy ad memoratum confluxum delegato  commissario tenore raepresentationis suae sub n(ume)ro g(u)b(ernia)li 6180-(1)848 humillimae acclusae e consideratione circumstantiarum, quod excessus continuo instigati populi Valachici ad saepius  attactum confluxum congregandi praemetui possit, tranquillitas patriae autem  ab exitu huius confluxus multum pendeat,  unum adhuc e gremio R(egii) Gubernii co(m)missarium delegari sollicitante, R(egium)  Gubernium pro desiderio fati supremi  comitis gremialem consiliarium Ludovicum Szabo in qualitate perinde co(m)missarii emiserit atque eo inviaverit, ut in mutua cum antelato supremo comite fovenda cointelligentia recto ordini in quaestionato confluxu  manutenendo praevertendisque semet nefors exerere queuntibus excessibus invigilare studeat, super hac dicti consiliarii exmissione tam ep(isco)pi(s) pro congrua notitia quam suprema armorum praefectura pro conformiter invianda manu militari ad locum confluxus  edoctis.

            Termino[17] [24v] tandem confluxus adveniente et die 15 Maii a(nni) c(urrentis) initium sum(m)ente, praenominati com(m)issarii guberniales de resultato primae diei, quod nimirum idem  absque  recti ordinis perturbatione praeterlapsus fuerit, relationem n(ume)ro guberniali  6477 signatam praestando, supplicem libellum per confluxum Valachorum eodem die concinnatum, serie cuius Francisci[18] Mikas  detentionem et iuris statarii publicationem pro incongruis passibus declarando  fatum Mikas libertati restitui talesque petierunt adornari ordines, quo individua  Valachici populi ab immerita nefors  prosequutione tueantur, R(egio) Gubernio submiserunt.

            Ex hac relatione displicenter  percepto eo, quod, etsi episcopis diserte  iteratisque vicibus iniunctum fuerit, ne ad quaestionatum confluxum alios quam archidiaconos et aliquot intelligentiora  individua convocent, attamen ultra quindecim millia[19] hominum ibidem  adfuerint et praeter obiecta in consultationem summi indulta ad alia quoque progressum fuerit, hanc[20] tamen ambobus ep(isco)pis quam com(m)issariis gub(erniali)b(us) intimatum sit, ut in consultationibus ultra praestita obiecta  petitiones scilicet ad comitia exhibendas  haut procedant, his vero quo citius terminatis, congregationem solvere adnitantur. Quoad allatam in accluso huic  regulationi supplici libello detentionem F(rancisci) Mikas, declarato eo, quod idem ob molimina de pluribus secretis    intentionibus eius suspicionem causantia detentus sit verum, investigatione contra eum suscepta  et iam terminata Gubernioque Regio  exhibita, illa quo ociius revidenda et determinatio [25] R(egii) Gubernii subsecutura sit. Iuris statarii exercitium vero in subversantibus  rerum adiunctis non contra Valachos solum  verum alios quoque cuiuscunque nationis  malefactores publicam tranquillitatem perturbatores[21] ordinatum habeatur.

            Supra factis tandem co(m)issariis gubernialibus cum terminatione congregationis relationem sub n(ume)ro gub(ernia)li 6572 a(nni) c(urrentis) h(umillime) advolutam exhibentibus, R(egium) Gubernium , de eo edoctum, quod in hac congregatione  solennis ad Maiestatem Vestram Sacratissimam deputatio mittenda  ordinata habeatur, ambobus[22] episcopis Graeci  ritus praescripserit sensu praevigentium  altissimarum ordinationum promissione  talium deputatorum altissimum indultum praevie exorandum esse.

            Circa protocollum mentionati  confluxus per ep(isco)pos utriusque Graeci ritus  velut praesides eiusdem confluxus ope h(umillime) advolutae eorum comitivae relationis  exhibitum, Regio Gubernio sequentes  occurerunt reflexiones praefatis ep(isco)pis  intimatae et quidem:

            1.[23] Confluxus iste, innuente demisse praeadvoluto protocollo, nomenclatione  "Conventus Nationale" sit, quamvis  tenore ordinationis gubernialis sub 17 Aprilis a(nni) c(urrentis) n(ume)roque gub(ernia)li 5245 ad  ep(isco)pos utriusque ritus demissae ac sub n(ume)ro eodem medio initio huius  mentionatae h(umillimae) propositionis Maiestati Vestrae Sacratissimae repraesentatae nullatenus congregatio  Valachica nationalis verum    expresse id solum admissum fuerit, ut scopo ineundae ratione petitionum per incolas Principatus Transilvaniae Valachicae nationis ad proxime celebranda  [25v] generalia regni comitia exhibend(arum) consultationis in termino per eosdem ep(isco)pos praestituendo et praevie Gubernatori Regio significando archidiaconos suos et aliquot  nationis Valachicae intelligentiora individua convocare et cum his deliberare valeant, unde suapte sequatur confluxum hunc pro  nationali considerari nominarique non posse, confluxus nationales celebrandi facultatem vel receptis patriae nationibus praeter comitia regni impertire activitatis Regii  Gubernii sphaeram excedente. Sed:

            b) Intentio ac voluntas Regii Gubernii neutiquam fuisset eo directa, ut ambo ep(isco)pi suae religionis archidiaconos et aliquot intelligentiora individua ad unum eundemque terminum  et locum convocent. Hoc tamen non  obstante, iisdem ep(isco)pis  literas suas convocatorias ordinationibus R(egii) Gubernii  haud accomodantibus, erroneae huic providendi modalitati tribui[24] possit,  quod in obversum ordinationis gubernialis tam  ingens turba ad confluxum istum comparuerit.

            c) Cum e relationibus iurisdictionum innotuisset R(egio) Gubernio in sequelam attactae convocationis ingentem Valachorum multitudinem in oppido Balasfalva confluxam fore, ambobus ep(isco)pis G(raeci) ritus sub  7^a et 8^a Maii n(ume)roque 5971 et 6036 identidem iniunctum extiterit, ne ad quaestionatum confluxum alios quam, qui in sensu ordinationis gub(ernia)li convocabiles erant, admittant, imo ad congregationem non vocatos amandare partium suarum e(ss)e ducant hocque  scopo congregationem non sub Dio verum in templo observent: hoc tamen nil suffragante congregatio extra templum celebrata  sit.

            d) Confluxus iste praeter obiectum  praestabilitum consultationem quippe ratione  petitionis pro concedendis Valachicae nationis  incolis iuribus ad status et ordines     diaetaliter  congregandos  [26] exhibendae ineundam ad alia quoque  deflexerit, cum sub puncto 1^o litera c protocolli de sessione prima confecti natio Valachica ex principio aequalitatis pro independente et integrante patriae natione  declaratur promulgaturque: quae declaratio  subsistentibus patriae legibus avitaequae[25]  constitutioni a diametro repugnet, prout:

            e) Nec iuramentum per confluxum  depositum sub eodem puncto litera e protocollo insertum ad pertractationem obiecti per R(egium) Gubernium indulti necessarium fuerit illiusque depositio pro temeraria solum extravagantia reputanda sit. Pariter:

            f) Nec obiectum interceptionis et determinationis advocati F(rancisci) Micasii via  administrativa susceptae ad confluxum quaestionatum pertinuisset, sub puncto nihilominus 2^ae sessionis primo assumptum occurerit.

            Porro sub puncto ultimo sessionis secundae triplicis ordinis com(m)issionibus  deputatis: una, quae petitionem Viennam perferat Sacratissimae Vestrae Maiestati exhibendam e 30 membris consistens, altera e 100 individuis conflata, quae[26] eandem petitionem statibus et ordinibus diaetaliter congregatis Claudiopoli porrectura sit, et tertia 12 membra numerans sic dicta permanens deputatio Cibinii considens, quae resolutiones tam a Sacratissima Vestra Maiestate  quam vero statibus et ordinibus regni elargiendas receptura pro his ad publicam notitiam perferendis generalem  nationalem confluxum convocabit.

            Quoad has deputationes sequentes  Gubernio R(egio) occurrunt reflexiones:

            a) Sensu praevigentium altissimarum ordinationum tales solemnes deputationes ad Sacratissimam Vestra[27] Maiestatem absque praevio exoperando et  impetrando altissimo indultu mitti  n(on) posse.  [26v]

            b) Ad comitia regni tam numerosae ac inusitatae deputationis expeditionem admitti tanto minus posse, quum petitionem quaestionatam solus ep(isco)pus Fogarasiensis tanquam in generali regni  diaeta in qualitate regalistae praesens,  si secus ita desideraretur, cum aliquot  individuis  in ci(vi)t(a)te Claudiopoli habitantibus et ibidem reperibilibus exhibere  valeat.

            c) Nullam prorsus adesse necessitatem permanentem deputationem denominandi, quum extradandae resolutiones medio ep(isco)po(rum) ad publicam notorietatem perferri possint, convocatio autem congregationis, prout superius etiam attactum est, in genere haud concedatur.

            Quae reflexiones una fidelia  ambobus ep(isco)pis G(raeci) ritus ea cum ordinatione  p(er) R(egium) Gubernium intimatae sunt, ut  iidem ceu praesides saepe memorati  confluxus et quo(rum)[28] expeditae sunt praecitatae R(egii) Gubernii dispositiones exculpatoriam suam declarationem ratione  praemisso(rum) exhibere obligationi sibi  ducant.

            In nexu ha(rum) relationum Gubernator R(egius) medio humillime adnexa(rum)  litera(rum) praesidialium d(e) d(a)to 23 Maii  illam quoque circumstantiam altissimo loco remonstrandam duxisse refert, quod  iuxta haustam fide digna[29] relationem in  deputatione pro exhibenda quaestionata[30] petitione Viennam delegata  bina etiam individua: unum T(rebonium) Laureani  alterum vero Vasilie Maioresan (Maiorescu) vocata reperiantur, quae ambo, utut ex Transilvania ortum trahentes,  in Principatu tamen Valachia, qua scholarum praepositi, fixo salario applicati sunt.

            E praemissis  [27] his eventibus patet in  quaestione vertentem populi Valachici  confluxum tam quoad formam ac numerum quam intuitu designatae localitatis contra disertam Gubernii Regii atenus impertitam ordinationem cum manifesta arbitrarietate ac independentiae  spiritu celebratum haberi; hunc porro, postposita priori petitionem intra legales terminos conci(n)nandi intentione, consultationes ac conclusa sua etiam ad obiecta  cum subsistente ordine haud conciliabilia, quaeve regni comitiorum quoque  novor(um) coordinationem complectuntur, extendisse. Praeterea durante hac congregatione quinque  vexilla, quibus copiae ad destinatum locum sequutae sunt, affixa fuisse: quo(rum) unicum duntaxat coloribus caesareoregiis provisum observabatur,  reliqua vero signa extranea, prouti refertur, Principatus Valachiae praeseferebant, quae circumstantia, postq(uam)  populus Valachus in Transilvania  eiusmodi praerogativa hucdum caruit, de secreta nefors erga extraneam  septemtrionalem quippe potentiam concepta sympathia non infundatum  praebet indicium su(m)mamque attentionem  excitandi omnino qualificata evadit. Denique insolitum illud pactum, quo tanta hominum multitudo iuramento praecise pro hac occasione  conci(n)nato adstricta fuisse perhibetur,  nec scopo neque vero usui conciliari  posse altissimamque reprobationem  merito provocare.

            Gubernio Regio  [27v] de intenta huius confluxus asservatione adhuc sub 17^a Aprilis a(nni) c(urrentis) relationem exhibente factasque hoc in passu dispositiones suas isthuc repraesentante, obsequentissima Cancellaria haec Aulica  non defuit medio reverenter advolutae  humillimae propositionis citatam  hanc relationem altissimo[31] Maiestais Vestrae Sacratissimae determinationi, adiectis propriis suis humillimis reflexionibus et exortam   hinc  sollicitudinem palam confitendo e vestigio substernere; cuius humillimae propositionis tenorem eadem summefacta vigore benignae resolutionis  sub 8^a Maii a(nni) c(urrentis) emanatae partim pro statu altissimae notitiae partim vero per aliam[32] benignam resolutionem regiam  sub 18^a Aprilis a(nni) c(urrentis) exaratam, quae benignas resolutiones regias statibus  et ordinibus publicandas complectebat(ur), quar(um) serie nova de populo Valachico in statum legalem ac immunem evehendo benigna propositio inserta conspiciebat(ur), pro superato clementer declarare dignata fuerit.  Nulla intuitu attacti confluxus de  benigna voluntate regia altissima determinatione venerata, Gubernium  Regium, terminato iam quaestionato  confluxu, protocollum superinde concinnatum substernendo serie praeatactar(um)  [28] duplicis ordinis realationum suarum occurentes circa pertractationis[33] in illo obtentas aliasque concomitantes circumstantias suas reflexiones unacum dispositionibus in illarum sensu ad  utriusque Graeci ritus episcopos  dimissis praevia ratione repraesentat: quas obsequentissima Cancellaria haec Aulica suo etiam tenui voto pro  fundatis ac scopo adaequatis comperiundo benigne approbandas  humilime arbitratur, eo demisse subiuncto, quod relate ad ipsius petitiones complura omnino crysi obnoxia puncta  complectentis meritum, quod praeviae  statuum et ordinum diiudicationi praeiacet, de promenda humillima opinione pertractationem comitialem praeoccupandam haud esse constat, verum uberiores suas reflexiones ad illud tempus, dum obiectum repraesentatione statuum et ordinum altissimo obtutui  substratum fuerit, reservare  sustineat;  intuitu formae quaestionati confluxus interim aliorumque  hac occasione  latorum conclusorum per Gubernium  quoque Regium maiori ex parte commemoratorum ulteriores suas demissas observationes in sequentibus  humillime repandere obligationis suae ducat ecquidem illum comissariorum gubernalium omissive  commisum errorem silentio praeteriri non posse, quod vexilla coloribus  extraneis  [28v] insignita, ut primum illa observarunt, energica intercessione illico amendare praetermiserint; porro probare nullatenus posse, quod siquidem deputatio ad Augustam  Aulam  nonnisi cum expresso altissimo indultu venire possit, haec eo non obstante absque praevie exarata facultate Viennae comparere nulla dubitaverit, quod inter individua huius  deputationis bina extranea subiecta,  item plures officiales militiae  Valachicae limitaneae      numerentur,  de quibus posterioribus merito subversatur quaestio, num et unde ad id faciendum indultum obtinuerint? Huius deputationis intuitu obsequentissima Cancellaria haec Aulica illam tenet humillimam opinionem, ut eadem ad resultatum pertractationum diaetalium hoc in passu suscipiendarum invianda foret; incongrue denique accidisse, quod Cibinium insolita permanens deputatio delegata sit de resultato deputationis Viennensis,  item ad status et ordines missae  populum Valachicum scopo ulterioris congregationis edoctura: quam obsequantissimum Dicasterium hoc  Aulicum simili cum invitatione,  velut illegalem eo vestigio dissolvendam existimaret.

            Dum [29] praeadnexae relationes Gubernii Regii cum respectivis acclusis et penes praevias humillimas reflexiones Altissimae Maiestatis Vestrae Sacratissimae determinationi regiae ista cum submissione exhibentur, obsequentissima Cancellaria haec Aulica sub spe altissimi rati e re fore invenit, interea etiam , donec super praemissa benigna resolutio[34] regia appulerit, Gubernium Regium medio decreti una  fidelia provocare[35], ut pro attributa sibi activitate cunctis eidem suppetentibus mediis de conservanda et manutenenda  tranquillitate serio  providere festinet ac de ulterioribus  nefors eventibus relationes urgenter  praestet. 

 

Viennae 2^do Iunii (1)848.

                                                          Apór.

 Carolus Czák cons(iliarius).[29v]

 

 

*

 

Sacratisimă Maiestate!

 

            Guberniul Crăiesc al Transilvaniei, prin intermediul înaintatelor sale rapoarte întocmite în datele de 19 şi 20 mai ale anului în curs, în continuarea raportului său anterior despre interzicerea adunării românilor programată a se ţine în târgul Blajului în Duminica Sfântului Toma întocmit în 17 aprilie a anului în curs şi supus preaînaltei judecăţi prin intermediul preaumilei expoziţiuni din data de 29 aprilie a anului în curs sub numărul aulic 2376, raportează mai departe următoarele: că, după interzisa ţinere a adunării cu pricina la termenul antezis, s-a întâmplat ca un anume avocat, român de neam, <pe nume> Francisc Mikes zis şi Mikas, denunţat pentru răspândirea unei proclamaţii adresate populaţiei româneşti şi pentru incitarea locuitorilor români, să fie întemniţat de către comitele suprem al comitatului Cluj şi să se dispună de către Guberniul Crăiesc începerea unei anchete împotriva aceluiaşi; rezultatul acestei anchete deja numit şi nu demult înfăţişat Guberniului Crăiesc va fi primit în curând.

            Cum însă episcopilor de amândouă riturile greceşti le fusese lăsată în mod apriat de către Guberniul Crăiesc, în vederea declanşării unei consultări pentru <alcătuirea> petiţiilor care urmau a fi prezentate de către locuitorii de neam românesc ai Principatului Transilvaniei la proxima dietă care se va ţine, posibilitatea de a-i convoca pe protopopii lor şi pe câţiva indivizi mai culţi din neamul românilor la un alt termen care trebuia prestabilit de către aceiaşi episcopi şi adus la cunoştinţă Gubernatorului Crăiesc, drept urmare totuşi s-a învederat Gubernatorului Crăiesc de către episcopul de Făgăraş cât şi de consistoriul neuniţilor (deoarece episcopul neunit era absent) că fusese prestabilit drept termen pentru adunarea ce urma să se ţină în târgul Blajului ziua de 15 mai a anului în curs. Însă din raportul  comitelui suprem al comitatului Alba de Jos din data de 1 mai a anului în curs cu cuviinţă inclus <aici> s-a descoperit că, la termenul pomenit mai înainte, în ciuda interdicţiei Guberniului, în urma instigării din partea unor tineri români, <abătându-se> de la prestabilirea celuilalt termen s-au adunat în târgul Blajului foarte mulţi indivizi  şi au iniţiat consfătuirile însă, la repetatele provocări, cum că nu au întocmit anumite petiţii şi că a fost folosită forţa militară destinată <supravegherii> acestei <adunări> - <care> de altminteri era mică şi nu corespundea numărului oamenilor care veneau la adunare -, au plecat de acolo. Prin intermediul ordonanţei guberniale cu numărul 5897 din 5 mai adresată episcopilor de ambele rituri greceşti, în temeiul dezaprobării faptului că, împotriva intenţiei Guberniului Crăiesc, adepţii ambelor confesiuni au fost convocaţi în unul şi acelaşi loc, li s-a poruncit în chip serios şi sub povara răspunderii, să ştie să ia măsuri pentru ordinea potrivită prin acea ponderare trebuincioasă într-o viitoare adunare, după cum s-a putut anticipa, foarte numeroasă, să se ferească de orice exagerări şi să nu îngăduie <la adunare> alţi <indivizi> decât pe cei care au fost chemaţi în chip osebit iar comandamentului suprem al armelor i s-a cerut ca, de vreme ce poate să încolţească teama că la adunarea care urmează să se ţină la 15 mai se vor ivi şi mai mulţi indivizi decât până acum, să vrea ca la acest termen să dispună la periferia târgului Blajului o forţă militară cu mult mai numeroasă decât mai înainte, care de bună seamă să fie în stare să se impună cum se cuvine în faţa mulţimii ce urmează să se adune, pe lângă aceasta să plaseze la momentul potrivit două tunuri şi pe comandantul acestei trupe să-l timită pentru a se pune de acord cu comitele suprem al comitatului Alba de Jos, baronul Nicolae Bánfy, în calitatea sa de comisar gubernial desemnat pentru acel eveniment, după ce i s-a dat şi comitelui suprem îndemnul potrivit în conformitate cu cele de mai sus.

            Deoarece, mai departe, a ajuns la cunoştinţa Guberniului Crăiesc că unii indivizi români de la periferia târgului Blajului, care dădeau târcoale prin parohiile învecinate, îi instigau pe locuitorii români din acestea la refuzul servituţilor urbariale şi <îi chemau> să pregătească <indivizi> într-un număr cât mai mare pentru adunarea de la Blaj, li s-a poruncit din nou ambilor episcopi de rit grecesc <prin ordonanţa> din 7 mai de sub numărul gubernial 5971 să nu admită la adunarea cu pricina alte persoane decât pe cele care au fost desemnate în ordonanţa gubernială înregistrată sub numărul 5245 al anului în curs şi în acest scop să ţină adunarea nu sub cerul liber ci în incinta bisericii iar în eventualitatea exercitării vreunei dezordini asupra lor să dizolve adunarea.

            Înţelegându-se după aceea faptul că unii protopopi intenţionează să aducă cu ei la adunarea de la Blaj câte doi deputaţi din fiecare parohie a diecezelor lor, li s-a poruncit din nou episcopilor de ambele rituri greceşti în ziua de 8 mai şi sub numărul gubernial 6006 al anului în curs să-i sfătuiască pe protopopii lor ca nu cumva, împotriva ordonanţei Guberniului Crăiesc,  să-i ducă cu ei pe deputaţii locurilor şi pe aceştia să-i facă să dea socoteală de cum au îndrăznit să sucească sensul ordonanţei guberniale şi a dizpoziţiilor în conformitate cu aceasta date de către episcopi, fiindu-le trimisă din nou aceloraşi episcopi porunca de a considera că ţine de rolul lor să se conformeze ordonanţelor guberniale şi să-i îndepărteze de la adunare pe nechemaţi, dând ordine potrivite în legătură cu oprirea deputaţilor intenţionaţi a fi trimişi din sate, cel puţin, din pricina scurtimii timpului, parohiilor din satele mai apropiate de târgul Blajului.

            Apoi, deoarece comitele suprem al comitatului Alba de Jos, baronul Nicolae Bánfy, comisarul desemnat pentru pomenita adunare, a solicitat, prin cuprinsul preaumilei sale expoziţiunii inclusă sub numărul gubernial 6180/1848, în urma aprecierii împrejurărilor, anume că excedentul populaţiei româneşti care este instigată fără încetare să se strângă la despomenita adunare poate fi izvor de teamă, iar pe de altă parte liniştea patriei depinde de deznodământul acestei adunări, să fie delegat încă un comisar din sânul Guberniului Crăiesc, la dorinţa zisului comite suprem Guberniul Crăiesc a împuternicit şi a trimis în calitate de comisar pe consilierul gremial Ludovic Szabó pentru ca, în deplină înţelegere cu antezisul comite suprem, să se străduiască să vegheze la menţinerea ordinii cuvenite la adunarea cu pricina şi la prevenirea exceselor care să nu poată să se ivească, fiind avizaţi în legătură cu această trimitere a zisului consilier atât episcopii, pentru o cunoaştere adecvată, cât şi comandamentul suprem al armelor pentru a trimite în consecinţă forţa militară la locul adunării.

            Sosind în cele din urmă termenul adunării şi începând aceasta în ziua de 15 mai a anului în curs, înaintenumiţii comisari guberniali întocmind asupra deznodământului primei zile, care de bună seamă se scursese fără tulburarea ordinii cuvenite, raportul însemnat cu numărul gubernial 6477, au trimis în subsidiar o suplică compusă de adunarea românilor în aceeaşi zi, prin cuprinsul căreia, declarând detenţia lui Francisc Mikas şi manifestarea publică a dreptului militar drept paşi greşiţi au cerut ca zisul Mikas să fie pus în libertate şi au pretins <întocmirea> unor astfel de ordine, încât membrii populaţiei româneşti să fie păziţi de o eventuală urmare nemeritată.

            Deoarece din acest raport s-a perceput cu neplăcere faptul că, deşi li se poruncise episopilor în chip apriat şi în repetate rânduri să nu convoace la adunarea cu pricina alte <persoane> decât pe protopopi şi câţiva indivizi mai culţi, totuşi au fost prezenţi acolo peste cincisprezece mii de oameni şi în afară de punctele de discuţie îngăduite a fi abordate în consfătuire s-a trecut şi la altele, li s-a poruncit totuşi ambilor episcopi cât şi comisarilor guberniali să nu treacă dincolo de punctele de discuţie stabilite, adică de petiţiile pe care trebuiau să le prezinte în dietă ci, de îndată ce acestea vor fi fost încheiate, să se străduiască a dizolva adunarea. În ceea ce priveşte pomenita în suplica inclusă în această reglementare detenţie a lui Francisc Mikas, este de daclarat faptul că acesta a fost reţinut din cauza strădaniilor sale în legătură cu nişte intenţii secrete care au atras bănuiala asupra lui, însă ancheta împotriva sa odată începută şi deja încheiată, urmează ca ea să fie revăzută cât mai repede şi să vină la rând hotărârea Guberniului Crăiesc. Iar exercitarea dreptului militar în circumstanţe destabilizatoare a fost ordonată nu numai împotriva românilor ci şi împotriva altor răufăcători de orice neam care tulbură liniştea publică.

            După ce în sfârşit maisuszişii comisari guberniali au prezentat raportul cu terminarea adunării înaintat cu toată umilinţa sub numărul gubernial 6572 al anului în curs, Guberniul Crăiesc, înştiinţat de faptul că în această adunare s-a dispus trimiterea unei deputaţii solemne la Maiestatea Voastră Sacratisimă, a atras atenţia în scris din timp ambilor episcopi de rit grecesc, în sensul preaînaltelor dispoziţii în vigoare, că pentru trimiterea unor astfel de deputaţii trebuie cerută în prealabil preaînalta încuviinţare.

            În legătură cu protocolul menţionatei adunări prezentat de către episcopii de ambele rituri greceşti în calitatea lor de preşedinţi ai aceleiaşi adunări cu ajutorul raportului lor însoţitor înaintat cu toată umilinţa, Guberniul Crăiesc a găsit de trebuinţă următoarele remarci aduse la cunoştinţă antezişilor episcopi, şi anume:

            a) Adunarea aceasta, după cum indică protocolul trimis mai înainte, apare cu numele de "Adunarea Naţională", deşi prin cuprinsul ordonanţei guberniale din 17 aprilie a anului în curs şi sub numărul gubernial 5245 trimisă episcopilor de ambele rituri şi prezentată Maiestăţii Voastre Sacratisime sub acelaşi număr prin intermediul începutului acestei pomenite expoziţiuni preaumile a fost îngăduit numai acest lucru, şi anume ca, în scopul iniţierii unei consfătuiri pentru <întocmirea> la un termen prestabilit de către aceiaşi episcopi şi adus în prealabil la cunoştinţă Guberniului Crăiesc a petiţiilor care urmează să fie prezentate de către locuitorii de neam românesc ai Principatului Transilvaniei la proxima dietă a ţării, aceştia să poată să convoace pe protopopii lor şi câţiva indivizi mai culţi de neam românesc şi să delibereze împreună cu ei, de unde rezultă de la sine că această adunare nu poate fi considerată drept naţională şi nici căpăta acest nume, acordarea putinţei de a ţine adunări naţionale, fie şi neamurilor recepte ale patriei, în afara dietei ţării depăşind sfera activităţii Guberniului Crăiesc. Dar:

            b) Intenţia şi voinţa Guberniului Crăiesc n-a fost deloc îndreptată în aceea direcţie, ca amândoi episcopii să convoace pe protopopii confesiunii lor şi pe câţiva indivizi mai culţi în unul şi acelaşi termen şi loc. Totuşi, dacă acest fapt nu constituie un obstacol <prorpriu-zis>, <atunci>, ţinând cont că aceiaşi episcopi nu şi-au adaptat scrisorile de convocare la ordonanţele Guberniului Crăiesc, acestei modalităţi greşite de prevedere s-ar putea atribui faptul că, împotriva ordonanţei guberniale, a apărut la această adunare o mulţime atât de mare.

            c) De vreme ce din rapoartele parohiilor s-a adus la cunoştinţă Guberniului Crăiesc că, drept urmare a pomenitei convocări, se va aduna în târgul Blajului o imensă mulţime de români, ambilor episcopi de rit grecesc li s-a poruncit la rând în zilele de 7 şi 8 mai şi sub numărul 5971, respectiv 6036, să nu admită la adunarea cu pricina pe alţii decât pe cei care erau convocabili în sensul ordonanţei guberniale, ba chiar să considere că este de datoria lor să-i îndepărteze pe cei nechemaţi la adunare şi în acest scop să ţină adunarea nu sub cerul liber ci în biserică: acest lucru neservind totuşi la nimic, adunarea s-a ţinut în afara bisericii.

            d) Această adunare, pe lângă tema de discuţie prestabilită, adică consfătuirea cu scopul <întocmirii> unei petiţii pentru acordarea de drepturi locuitorilor de neam românesc care ar urma să fie prezentată stărilor şi ordinelor <ţării> ce se vor strânge în dietă, s-a abătut şi la altele, de vreme ce sub punctul întâi, litera c a protocolului întocmit în legătură cu prima sesiune neamul românesc, conform principiului egalităţii este declarat şi promulgat drept unul independent şi drept neam aparţinător patriei: această declaraţie este în opoziţie diametrală cu legile în vigoare ale patriei şi constituţiei strămoşeşti. După cum:

            e) Nici jurământul depus de adunare, inserat în protocol sub acelaşi punct <întâi>, litera e, nu fusese necesar pentru tratarea chestiunii aprobate de către Guberniul Crăiesc şi ar trebui socotit doar ca o extravaganţă inutilă. La fel:

            f) Nici problema prinderii şi cercetării intreprinse pe cale administrativă a avocatului Francisc Micasiu nu ţinuse de adunarea cu pricina, cu toate acestea ea a apărut tratată sub punctul întâi al sesiunii a doua.

            Mai departe, sub ultimul punct al sesiunii a doua fiind desemnate trei feluri de comisii: una care să ducă petiţia la Viena pentru a o prezenta Maiestăţii Voastre Sacratisime, constând în treizeci de membri, alta, alcătuită din 100 de indivizi, care va înainta petiţia stărilor şi ordinelor adunate în dietă la Cluj şi a treia, numărând 12 membri, - aşa-zisa deputaţie permanentă - cu sediul la Sibiu, care, primind hotărârile ce urmează a fi luate atât de Sacratatisma Voastră Maiestate cât şi de stările şi ordinele ţării va convoca o adunare naţională generală pentru a le aduce la cunoştinţa publică.

            Cu privire la aceste deputaţii se cuvin următoarele observaţii ale Guberniului Crăiesc:

            a) În sensul preînaltelor ordonanţe aflate în vigoare încă dinainte, astfel de deputaţii solemne nu pot fi trimise la Sacratisima Voastră Maiestate fără ca să fie în prealabil cerută şi dobândită preaînalta aprobare.

            b) Trimitera unei atât de numeroase şi neobişnuite deputaţii la dieta ţării cu atât mai puţin poate fi îngăduită, cu cât, dacă se dorea altfel, singur episcopul de Făgăraş, prezent în dieta generală a ţării în calitate de regalist, poate să prezinte petiţia cu pricina împreună cu câţiva indivizi care locuiesc în cetatea Clujului şi care sunt de găsit tot acolo.

            c) Nu este deloc nevoie să se numească o deputaţie permanentă, de vreme ce hotărârile care se vor lua pot fi aduse la cunoştinţa publică prin intermediul episcopilor, în schimb convocarea unei adunări, după cum s-a punctat mai sus, în general nu este îngăduită.

            Aceste observaţii au fost aduse laolaltă la cunoştinţă de către Guberniul Crăiesc ambilor episcopi de rit grecesc odată cu ordinul ca, în calitatea lor de prezidenţi ai despomenitei adunări şi <ca unii> cărora li s-au trimis înaintecitatele dispoziţii ale Guberniului Crăiesc, să considere drept obligaţia lor să prezinte declaraţia lor de dezvinovăţire cu privire la cele de mai sus.

            În legătură cu aceste rapoarte, Gubernatorul Crăiesc relatează prin intermediul scrisorii prezidiale cu toată umilinţa anexată din data de 23 mai că a socotit că trebuie arătată preaînaltului for chiar şi acea împrejurare că, pe baza completului raport demn de crezare, în deputaţia desemnată să arate petiţia cu pricina la Viena se găsesc şi doi indivizi: unul pe nume Treboniu Laureani, celălalt pe nume Vasilie Maioresan (Maiorescu), care amândoi, deşi îşi trag obârşia din Transilvania, totuşi s-au stabilit în Ţara Românească ca directori de şcoală cu simbrie fixă.

            Din aceste evenimente prezentate mai sus reiese că adunarea populaţiei româneşti care se află în discuţie a fost ţinută cu o evidentă arbitrarietate şi cu spirit de nesupunere împotriva limpedegrăitoarei ordonanţe a Guberniului Crăiesc, atât în ceea ce priveşte forma şi numărul <participanţilor> cât şi cu privire la localitatea desemnată; <mai reiese> apoi că aceasta, neglijând mai întâi intenţia de a întocmi o petiţie în termenii legiuiţi, şi-a extins consfătuirile şi concluziile şi la puncte de discuţie care nu se împacă cu ordinea subzistentă sau care îmbrăţişează şi configurarea noii diete a ţării. Pe lângă acestea, în timpul respectivei adunări au fost arborate cinci steaguri, pe care le-au urmat mulţimile până la locul stabilit: dintre acestea doar unul singur se vedea purtând culorile cezarocrăieşti, în vreme ce celelalte purtau însemnele străine, după cum se releatează, ale Principatului Ţării Româneşti, care împrejurare, după ce populaţia românească din Transilvania a fost lipsită până acum de o astfel de prerogativă, oferă un indiciu nu lipsit de temei în legătură cu posibila ascunsă simpatie izvodită faţă de o putere străină de la miazănoapte şi se dovedeşte cu totul potrivită pentru a stârni cel mai mult atenţia <asupra sa>. În sfârşit, acel pact insolit, prin care o atât de mare mulţime de oameni se arată a fi fost constrânsă prin jurământul depus tocmai cu această ocazie, nu poate să se împace nici cu scopul nici cu folosul <adunării> şi atrage pe bună dreptate preaînalta dezabrobare.

            După ce Guberniul Crăiesc a prezentat raportul <său> din 17 aprilie a anului în curs în legătură cu planificata supraveghere a acestei adunări şi a făcut cunoscute dispoziţiile sale făcute cu acest prilej, această preasupusă Cancelarie Aulică n-a ezitat să supună pe dată, prin intermediul cu plecăciune înaintatei expoziţiuni preaumile acest citat raport judecăţii preaînalte a Maiestăţii Voastre Sacratisime, după ce a adăugat propriile sale preaumile observaţii şi mărturisind deschis îngrijorarea izvorâtă de aici; cuprinsul acestei preaumile expoziţiuni, prin aceeaşi suspusă vigoare a binevoitoarei hotărâri din 8 mai a anului în curs, s-a învrednicit să-l declare drept rezolvat pe de o parte pentru binele preaînaltei informări iar pe de altă parte prin altă binevoitoare rezoluţie regală scoasă în 18 aprilie a anului în curs, care cuprindea binevoitoarele hotărâri crăieşti care urmau să fie aduse la cunoştinţă stărilor şi ordinelor, în cuprinsul cărora se zărea inserată o nouă binevoitoare propunere privind conducerea populaţiei româneşti înspre o stare legiuită şi de imunitate. Fără să fie cerută vreo hotărâre cu privire la pomenita adunare din binevoitoarea preaînaltă voinţă crăiască, Guberniul Crăiesc,     terminându-se deja adunarea cu pricina, supunând <preaînaltei cercetări> protocolul întocmit în legătură cu aceasta prin cuprinsul maiînaintepomenitelor duble rapoarte ale sale înfăţişează din motivul de mai sus observaţiile sale formulate în legătură cu dezbaterile ţinute în ea şi cu alte împrejurări însoţitoare împreună cu dispoziţiile trimise în sensul acelora episcopilor de amândouă riturile greceşti: pe care această preasupusă Cancelarie Aulică găsindu-le, după modesta ei părere, drept întemeiate şi potrivite ţelului socoteşte cu umilinţă că trebuie să fie aprobate cu bunăvoinţă, adăugându-se cu plecăciune că, deşi este un lucru câştigat care stă înaintea judecăţii prealabile a stărilor şi ordinelor în legătură cu petiţiile acestui <protocol>, care cuprinde foarte multe puncte cu totul expuse crizei, fiind limpede că nu va exista în prealabil nici o dezbatere dietală în legătură cu avansarea propriei preaumile opinii, în cazul acesta susţine că îşi rezervă observaţiile sale mai bogate pentru acel moment când obiectul discuţiei va fi fost supus preaînaltei cercetări împreună cu expoziţiunea stărilor şi ordinelor; între timp, <aceeaşi Cancelarie Aulică> consideră că este de datoria ei să desfăşoare cu toată umilinţa în cele ce urmează ulterioarele sale modeste observaţii cu privire la forma adunării cu pricina şi la alte concluzii trase cu acest prilej, pomenite în cea mai mare parte şi de Guberniul Crăiesc, şi mai ales faptul că nu poate fi trecută sub tăcere acea greşeală comisă prin neatenţie a comisarilor guberniali, anume că au neglijat să îndepărteze, printr-o intervenţie energică, de <la locul adunării> steagurile însemnate cu culori străine, de îndată ce le-au observat; mai departe, nu poate aproba în nici un fel aspectul că, în ciuda faptului că o deputaţie la Augusta Curte n-ar putea veni decât cu îngăduinţă preaînaltă specială, fără ca acest lucru să constituie un obstacol, aceasta nu a ezitat deloc să apară la Viena fără primirea în prealabil a îngăduinţei; apoi, că între indivizii acestei deputaţii se numără două persoane străine <şi> de asemenea mai mulţi ofiţeri ai oastei româneşti de graniţă, în legătură cu care pe bună dreptate se pune în cele ce urmează întrebarea dacă oare şi de unde au dobândit îngăduinţa de a face acest lucru? Cu privire la această deputaţie aceeaşi preasupusă Cancelarie Aulică are preaumila părere că ea trebuie să fie amânată până la deznodământul dezbaterilor dietale care se vor face în această împrejurare; în fine, că s-a întâmplat într-un chip nepotrivit să fie trimisă la Sibiu o insolită deputaţie permanentă care să informeze populaţia românească, în scopul unei ulterioare adunări <naţionale>, în legătură cu rezultatul deputaţiei vieneze precum şi cu cel al <deputaţiei> trimise la stări şi la ordine: despre care acest preasupus Tribunal Aulic, prin acelaşi îndemn, socoate că trebuie dizolvată pe loc ca fiind ilegală.

            În timp ce înainteanexatele rapoarte ale Guberniului Crăiesc împreună cu respectivele acte incluse şi supuse în prealabil preaumilelor <noastre> observaţii sunt înfăţişate cu această supuşenie judecăţii regeşti a Preaînaltei Voastre Maiestăţi Sacratisime, aceeaşi preasupusă Cancelarie Aulică, în aşteptarea preaînaltei hotărâri, găseşte că ţine de situaţie să îndemne totodată Guberniul Crăiesc, prin intermediul decretului să se grăbească, în temeiul activităţii desemnate lui, să ia în chip serios măsuri, prin toate mijloacele care îi sunt la dispoziţie, pentru păstrarea şi ţinerea sub control a liniştii şi să întocmească de urgenţă rapoarte în legătură cu eventualele evenimente ulterioare.

            Viena, la 2 iunie 1848.

                                                                                                  Apór.                                   Carol Czák, consilier.